Măsura banilor

Bani, bani, bani, bani, bani. Am scris de suficiente ori cuvântul bani? O dată pentru chirie sau rată pentru locuință (după caz), o dată pentru întreținere, o dată pentru mâncare, o dată pentru diverse consumabile, o dată pentru nunți și botezuri… și ar mai fi și plăcerile personale, de exemplu concediul, o pereche nouă de pantofi sau de sneakers, abonamentul la sală, câteva ieșiri la terasă cu prietenii, câteva (o droaie) de cadouri de oferit pe tot parcursul anului… Cred totuși că n-am scris cuvântul “bani” de suficiente ori la începutul acestui paragraf.

Cum mă descurc eu cu banii sau cum de am reușit tot timpul să n-am probleme din punctul acesta de vedere? Deși am grijă de mine cam de pe la 19 ani, deși am avut mai mult de 7 job-uri până acum (unele dintre ele plătite cu 600 de lei, că am auzit oameni mirându-se de faptul că încă există astfel de salarii), deși mi-am tot dat demisia de peste tot și am avut timp mort între job-uri… am reușit cumva să o scot la capăt. Și, deși am trecut cu bine de fiecare perioadă complicată, admit că au fost și momente grele. De exemplu a fost greu să-mi dau demisia de la primele două job-uri, dar nu pentru că mi-era teamă că n-o să găsesc altceva, că la cât de mult îmi place să muncesc niciodată nu mi-am pus problema asta, ci pentru că nu aveam economii de care să mă folosesc pentru plata chiriei și alte cheltuieli în bucățica de perioadă dintre job-uri. Așa am pus la cale un plan ce a implicat descoperire de cont. Practic asta înseamnă că dacă salariul ne intră pe card la o anumită bancă (sau, în caz contrar, să dovedim că avem salariu constant), putem depune o cerere pentru a ni se da în avans 2-3 salarii, urmând ca apoi să acoperim lunar cu cât putem.

Descoperirea de cont pe mine m-a ajutat la modul că nu m-am mai stresat în momentul în care mi-am depus demisia și am putut să-mi caut liniștită, într-un mod calculat și benefic pentru mine, un nou loc de muncă. Nu m-am folosit de toți banii din descoperire de cont, ci doar de cât am avut nevoie pentru chirie și alte cheltuieli necesare, iar după ce m-am angajat în altă parte am început treptat să restitui băncii fondurile pe care le folosisem. Mi-a fost ușor pentru că unul dintre avantaje când vine vorba de descoperire de cont este faptul că nu există o rată fixă lunară, ci singura oglibație este să plătim comision lunar pentru suma utilizată (atenție, pentru suma utilizată, nu cea împrumutată). De exemplu, dacă eu am luat circa 4.000 de lei prin descoperire de cont și am folosit doar 700 de lei, păi am plătit comision lunar doar pentru 700 de lei. Dacă am acoperit jumătate din sumă în prima lună, atunci a doua lună am plătit comision doar pentru 350 de lei. Practic puteam să restitui banii în două luni sau în doi ani, singura chestie era să plătesc acel comision lunar (care-i decent).

Unul dintre factorii care m-au ajutat să mă descurc cu banii de-a lungul timpului a fost simțul răspunderii, chiar și în momentele în care am fost nevoită să mă folosesc de coduri swift – necesare fiind pentru tranzacțiile bancare internaționale. Din momentul în care am știut că am un mic împrumut m-am concentrat să-l restitui cât mai repede. Iar apoi, învățând din experiență, am început să fac economii, astfel încât să reușesc să mă descurc în situații de criză fără să mai fie nevoie să apelez la bancă sau să fiu nevoită să cer vreunei cunoștințe (de fel nu-mi place să amestec prieteniile cu banii).

Ori de câte ori este vorba de bani, ca sfat, cred că-i importantă măsura. Să nu luați mai mult decât puteți, că asta înseamnă stres enorm pe termen lung. Practic, ca orice lucru pe lumea asta, și banii trebuie să aibă o măsură.