Mi-ar fi plăcut să fiu construită altfel, să cresc cu alte idei și alte valori, să mă intereseze mai puțin partea emoțională a fiecărui segment și să am curajul să fac ce e mai bine pentru mine. Pentru că, la finalul fiecărei zile, lucrurile la care am renunțat în viață doar pentru a le fi celor dragi mai bine… lucrurile alea nu ne încălzesc. Cum se face că eram cea mai bună la matematică, dar am sfârșit la o facultate cu profil uman? Și am ajuns să am un job la care mulți visează, dar la care am renunțat pentru că nu aia simțeam să fac pentru tot restul vieții. Mi-ar fi plăcut să cresc altfel. Să cresc cu ideea că pot obține în viață tot ceea ce îmi doresc, să am un model de urmat din mediul de business, un Gabriel Comănescu de la Grup Servicii Petroliere sau orice alt exemplu similar, să las prostiile că banii nu contează, pentru că, oricât de mulțumită aș fi de ceea ce fac, la finalul zilei nu plătesc facturile cu mulțumirea din suflet.
Practic. Să gândesc practic la un alt nivel decât am făcut-o, ar fi fost o îndrumare bună în viață. În schimb, fără să știu pe atunci cine e Gabriel Comănescu, am mers în toate direcțiile, bezmeticind ca în întuneric. Pe numele întreg, Gabriel Valentin Comănescu, ca să înțelegeți de ce l-am ales ca exemplu în acest material, este CEO la Grup Servicii Petroliere SA. Este un om de afaceri, ca mulți spre care privesc cu admirație și pe alocuri cu o doză de curaj. Ceea ce îl deosebește de mulți antreprenori este faptul că o parte din profit îl investește în mod activ în proiecte de caritate și își dorește să ajute la dezvoltarea comunităților în care operează GSP Holding. Povestea lui mai are ceva aparte, faptul că a fost un vizionar încă de la început și nu s-a temut să creadă în ideile lui și să facă tot posibilul pentru a le vedea aplicate. Curajul – asta ne lipsește multora dintre noi. Adesea am zis că mediul de afaceri implică mult curaj, cu atât mai mult în România, țară în care e din ce în ce mai greu de pus bazele unei afaceri.
Mi-ar fi plăcut să gândesc mai practic la momentul potrivit. Acum, plecată deja din România, nu cred că mai am curajul să mă întorc prea curând. Dar privesc în continuare cu admirație către mulți oameni din mediul de business, atât la nivel național, cât și la nivel local.
Oamenii de genul asta, care nu urmaresc doar sa faca bani pentru ei si familie si dau mai departe din ceea ce le daruieste viata chiar sunt de apreciat. Sunt oameni pe care nu-i poti invidia, carora nu ai ce le reprosa si parca iti doresti sa le mearga bine, stiind ca le va merge bine si altora pe langa ei. Mediul de afaceri romanesc ar avea nevoie de mai multi oameni precum acest domn.
Am auzit de Gabriel Comanescu, cred ca avem nevoie de mai multi oameni precum el. Si mie mi-ar fi placut sa ii urmez exemplul, insa acum cred ca este destul de tarziu sa ma reprofilez.
In Romania e cumplit sa pui bazele unei afaceri. Ma chinui de 6 luni sa deschid un magazin cu bijuterii si decoratiuni gotice,de care ducem lipsa in Sibiu,dar nu stiu cand,cum si daca voi reusi.
La fel asteptam si dupa o autorizatie de functionare a unui bar. Stii de cand? Luna viitoare se fac doi ani.
Imi pare rau ca treci prin chestiile astea, cu atat mai mult cu cat stiu ca esti un om grozav. Sa nu lasi sistemul sa te convinga sa renunti. Keep calm & stay strong! Sper sa reusesti sa pui pe picioare macar una dintre afaceri. Bafta multa!
Eu cred ca le aranjeaza Dumnezeu pe toate… Daca te duceai la matematica, pierdeam un blogger, cel mai probabil. :)Dupa cum vezi,faci si ceva ce-ti place, și cred ca ai si reusit sa te descurci in mediul business. Felicitari!
Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajare. Intr-adevar, fac si acum ceva ce imi place si sper sa reusesc sa ma dezvolt cat mai mult.
Si eu ma gandeam la asta zilele trecute, in special pe partea de mentori, ajutor cu fonduri si know how de la business angels. Mi-am dorit dar nu am actionat concret si cred ca ar fi ajutat mult. Ei, niciodata nu e prea tarziu! 🙂
Intr-adevar, niciodata nu e prea tarziu. De asta am cateva proiecte pe care sper sa reusesc sa le pun in aplicare cand ma voi intoarce in Romania (for good). ^_^
Nu exista prea devreme sau prea tarziu, ci doar la momentul potrivit.
Incerc sa imi spun asta uneori… Desi pe de alta parte stiu ca momentul potrivit ni-l cam facem singuri.
sambata am discutat cu un antrepreneur ce a ajuns la 22 angajati. Acum a devenit entrepreneur in alta tara si a zis ca e linistit.