Mi-e scârbă cu România. Avem o istorie frumoasă dar scriem un prezent mizer. Mulţi dintre noi s-au ruşinat de mult cu naţionalitatea lor, alţii ne zbatem să nu o facem (încă). Mi-e groază când văd că, încă de la primii paşi în lume, copiii noştri sunt “şcoliţi” de oameni care nu ştiu să-şi vorbească corect limba maternă. Mi-e ruşine cu mulţi profesori români! Îmi pare rău că lucrurile nu se schimbă nici măcar mai târziu. Sunt absolventă a facultăţii de Jurnalism şi am lucrat în domeniu mai bine de un an. Cu toate astea, am refuzat să devin licenţiată. Am lucrarea, dar sistemul mă nemulţumeşte, provocându-mi greaţă ubicuă. Am lucrarea şi mă întreb pentru a nu ştiu câta oară cât de mult contează încă o diplomă pe lângă cele peste 40 pe care le am. Societatea noastră ne apreciază pentru cât de bine ştim să minţim, adaptându-ne la situaţii, şi pentru cât de repede reuşim să ne transformăm din oameni oneşti în oameni care-şi înjunghie aproapele pentru un colţ de pâine sau pentru o mărire de salariu… Foaia aia (că nu e altceva) care îţi atestă pregătirea te ajută cel mult o dată în viaţă. Dacă, presupunem, vrei să lucrezi în domeniu şi ţi se cere act la mână. Crezi că iei salariu mai mare? Hăhă! Naivule! Ba chiar mai rău de atât, aflat în situaţia de şomer şi găsind doar locuri de muncă plătite cu minimul pe economie, ţi se spune că eşti… “prea calificat”. Nu de alta, dar angajatorul este obligat să-ţi dea bani mai mulţi şi să plăteasca mai mult şi la stat pentru tine, pentru un mucos care vrea şi el un job. Dar dacă drumul tău în ţara asta s-ar împiedica doar de atât, ar fi bine.
Ţi-e frică să mergi la spital pentru că poţi pleca mai bolnav decât te-ai dus ori pentru că, deşi contribui cu bani la sănătate lună de lună, eşti supus unor controale care se realizează cu aparate preistorice. Ţi-e frică să mergi singur pe stradă! Ţi-e inutil să votezi pentru că oricum nu tu, ca cetăţean, alegi. Ei se aleg între ei. În funcţie de cine cotizează mai mult, probabil.
Mi-e scârbă cu România.