Mulţumesc, moşule!

Am fost cuminte toată săptămâna iar moşul nu a ezitat să treacă şi pe la mine. E drept, nu i-am lăsat biscuiţi şi lapte lângă brad (pentru că nu aplic obiceiurile altor popoare) dar m-am pregătit pentru această sărbătoare aşa cum se cuvine. Singura mică problemă ar fi că n-am apucat să împart toate cadourile dar, cu siguranţă, vor fi bine primite şi cu o zi sau două întârziere.

Moş Crăciun de anul acesta era atât de încărcat când a ajuns la mine încât ajutoarele lui au scos din sac mai multe cadouri, astfel devenind şi sania mai uşoară şi Rudolf mai fericit. Mămica mi-a dat un set de bijuterii în urmă cu vreo lună… a zis că-i cadoul meu de Crăciun şi ştie că nu poate să pitească nimic de mine prin casă aşa că mi l-a dat mai ‘nainte. Aseară, în ajun de sărbătoare, când am ajuns acasă după 3 zile de hoinărit am descoperit că moşul-mama a mai venit o dată. Sub brad mă aşteptau un tort de ciocolată şi o sticlă de vermut. Yummy! Bradul, de asemenea, a fost tot cadou – de la persoane dragi mie. O frumuseţe de doi metri înălţime, brad pe care l-am împodobit cu drag (şi cu fluturaşi) şi care îmi face casa să miroasă a sărbătoare. De asemenea, mi-am mărit atât colecţia de agende şi pixuri (sunt dependentă de tot ce înseamnă papetărie) cât şi pe cea de eşarfe. Şi pentru că ajutoarele moşului se gândesc şi la anul care urmează, m-am ales şi cu un calendar de birou cu peisaje (astea sunt cele mai frumoase calendare). Anul acesta am avut unul trist de la bancă. Dar stai, că n-am terminat! Pentru că El ştie cât de mult iubesc cerceii, s-a gândit la mai mult de atât şi mi-a dăruit un set de bijuterii finuţ şi elegant cum îmi place mie! Plus un glob de sticlă cu moş Crăciun şi zăpadă – ceea ce îmi doream de câţiva ani şi niciodată nu reuşeam să-mi cumpăr din diverse motive. Pentru mine e un glob magic! Mă face să mă gândesc la Crăciunul din copilărie, vremea în care credeam că bărbosul există în carne şi oase şi că nu e doar o legendă, vremea în care ningea ca-n poveşti atât în ajunul Crăciunului cât şi în cele 3 zile care urmau, vremea în care stăteam pe sania veche de câţiva ani şi râdeam cu poftă de fiecare dată când tata se oprea şi o răsturna cu tot cu mine de parcă eram un pui de moş într-o remorcă, vremea în care făceam bulgări de zăpadă până nu-mi mai simţeam degetele de frig… V-am zis! Globul ăla e magic! Dar tot n-am terminat lista de cadouri. Deşi nu sunt tocmai cel mai bun om, prietena mea Alexandra mi-a întregit seria “Cântec de gheaţă şi foc” de George R. R. Martin cu partea a V-a – “Dansul dragonilor” (carte pe care am vrut să mi-o comand când le-am luat pe primele patru dar am rămas fără bani). Totodată, ştiind cât de mult îmi place Harper’s Bazaar, a mai adăugat ceva în plasa de cadou.

Acum… mă gândesc că toate acestea se întâmplă nu doar atunci când eşti cuminte, ci atunci când eşti sincer cu oamenii de lângă tine, atunci când din întâlnirile cu ei reuşeşti să faci unele momente uşor de amintit peste ani, atunci când laşi grijile acasă şi transformi întrevederile în zâmbete aducătoare de riduri în colţul ochilor (cică-s cele mai sincere), atunci când răspunzi la telefon în miezul nopţii şi eşti pregătit să fii alături de cel care are nevoie de tine…

Pe această cale urez un Crăciun fericit şi un moş la fel de darnic oamenilor dragi mie!