“Necunoscutul”, de Alexandra Gheorghe

Poate că ploaia nu miroase a aer curat, ci a asfalt încins şi mizerii care nu mai au loc în canalele bucureştene. Poate că ninsoarea nu e neapărat motiv de bucurie, ci stârfoceală care îngreunează capitala şi vânt care se chinuie să iasă din labirintul blocurilor şi bate de-ţi crestează obrajii, în toată neputinţa lui de a găsi o cale de a ieşi de acolo.

Cartea „Necunoscutul” este prima carte dintr-o serie de… nu-se-ştie-câte. Prezintă viaţa simpaticei Alice, personaj cu care am rezonat pe alocuri pentru că este o fire oarecum copilăroasă. Dar şi pentru că avem alte aspecte în comun, atât faptul că provenim din oraşe mici şi ne-am petrecut mulţi ani din viaţă la acelaşi etaj, dar şi atitudinea faţă de dragoste. Ne loveşte, dar continuăm să…

Necunoscutul, cel care dă şi titlul cărţii, este băiatul de care Alice se îndrăgosteşte în primul an de facultate. La 25 de ani ai lui şi mândru posesor al unei perechi memorabile de ochi verzi, el reuşeşte să nască artificii în sufletul personajului feminin din carte, dar şi să o schimbe pe aceasta. Poate într-o versiune mai bună.

Nu ştiu dacă autoarea cărţii este la fel de apropiată de părinţi precum personajul Alice, dar tind să cred că e astfel. Căldura cu care a fost educată se simte în stilul ei. Cartea Alexandrei Gheorghe m-a făcut să mă gândesc la cât de puţine amintiri am cu familia. Mulţi dintre noi ne mai întâlnim doar la nunţi, botezuri şi înmormântări. Restul… abia dacă ne vedem de 5 ori într-un an. Sunt o persoană caldă, dar n-am fost niciodată familistă. Nici n-am fost învăţată să fiu astfel şi acum regret asta.

Revenind la carte. Undeva aproape de pagina 70 am vrut să o las din mână şi să o continui în ziua următoare. Dar a fost ceva acolo, ceva care a făcut „click” şi care nu m-a lăsat să o închid. Editorialul, publicat sub aripa Libris, are 11 capitole şi este uşor de citit. E light, dar poate asta se datorează faptului că m-am obişnuit eu cu alt stil. Cu toate astea, aştept cu nerăbdare partea a doua a cărţii. Necunoscutul este un personaj misterios iar relaţia dintre el şi Alice îmi aduce aminte de sentimente pe care le-am îngropat ani la rând.

Nu ştiu Nu cred că e relevant pentru recenzie, dar am cunoscut-o pe autoarea acestei cărţi. Ne-am întâlnit anul acesta, pur întâmplător, la Webstock. Este… iubibilă. Cred că ăsta-i cuvântul cel mai potrivit. Ştii chimia aia care trebuie să existe chiar şi într-o prietenie sau într-o relaţie de orice fel? Din partea mea a existat. Nu ştiu şi nu cred că e relevant în vreun fel dacă sentimentul a fost reciproc. Dar dacă am fi fost din acelaşi oraş sau dacă circumstanţele ne-ar fi plasat la o distanţă mai mică, poate aş fi profitat de farmecul ei şi aş fi transformat-o într-o prietenă. She is, definitely, good friend material. At least at first sight.