Într-o zi de decembrie, undeva înainte de Crăciun, am primit un colet de la un coleg din blogosferă. M-am împrietenit cu el în cadrul unor competiţii de creaţie la care am aplicat online amândoi. Am schimbat într-o zi două vorbe, în altă zi trei şi tot aşa. S-a creat un fel de conexiune între noi, dincolo de bariera asta a online-ului. O prietenie care sper să ne aducă faţă în faţă într-o zi. Până atunci, însă, înainte de Crăciun mi-a trimis un cadou.
Pur şi simplu. Fără să ne fi văzut vreodată, fără să ne auzim măcar două minute, fără să ştim foarte multe unul despre celălalt. Un început frumos de prietenie. Nu-i aşa, Nicu? 😀
Ce credeţi că era? Căci nu mi-a zis. Îmi ceruse doar adresa de expediere a coletului. În rest era surpriză. Mă rodea curiozitatea şi singurul indiciu pe care-l aveam era că… ceea ce urma să descopăr în colet era hobby-ul lui Nicu, ceva făcut chiar de mâna lui.
Când a sosit, frumos împachetat, l-am desfăcut pe nerăsuflate, ca un copil mic şi curios. Am găsit în interiorul cutiei 3 figurine din piese mărunte de origami. Piese mici, mici, la care sigur a migălit O GRĂMADĂ de timp. Un brăduţ, un om de zăpadă şi un moş crăciun. Brăduţul încă este pe birou, amintindu-mi mereu de ceva… ceva ce e complicat de exprimat în cuvinte.
În tot timpul în care am discutat cu Nicu Despa, n-am ştiut o secundă că el este orb. Am aflat abia după ce am primit coletul. Nici nu mai ştiu exact în ce circumstanţe am aflat, dar dacă figurinele făcute din piese mici mici de origami mi se păreau extrem de greu de făcut înainte să aflu de situaţia lui cu vederea… ulterior mi s-au părut cu atât mai incredibile. Atât figurinele, cât şi omul care meşterise la ele.
Ţi-e greu să simţi ce simt eu pentru că nu ai figurinele astea în mână, nu le vezi fiecare detaliu şi fiecare unghi al fiecărei piese mărunte din componenţă. E fabulos ce au putut să facă două mâini dibace. Ştii vorba aia… „Atunci când Dumnezeu îţi ia ceva, îţi oferă altceva în schimb”. Dar dacă ar fi fost atât de simplu…
Ulterior faptului că aflasem de condiţia noului meu prieten, adică faptul că este orb (stare pe care viaţa i-a oferit-o în urma unui incident nefericit), el mi-a spus că va apărea în emisiunea „La Măruţă” de pe protv. Normal că m-am uitat. Voiam să-mi văd prietenul. Am aflat, cu ocazia respectivă, că nu se luptă doar cu faptul că şi-a pierdut vederea, cât se luptă şi cu rinichii şi diabetul. Are nevoie de transplant de rinichi şi e o chestie care trebuie să se întâmple preferabil cât mai curând. Face dializă renală destul de des, de parcă nu era deja greu că şi-a pierdut vederea şi că s-a pricopsit şi cu diabet.
Când mă gândesc la Nicu Despa, mă-ntreb unde e Dumnezeu…
Îţi mulţumesc, Nicu, pentru curajul tău! Şi sper să lupţi în continuare şi să te faci bine! Sper ca într-o zi chiar să reuşesc să vin în vizită. Cu o vizită tot mă simt datoare. Te îmbrăţişez!
_________________________
blog Nicu Despa: SufletCaptiv.ro
link emisiune @PRO TV (8 decembrie 2015): http://lamaruta.protv.ro/video/e-orb-dar…
link ştire @Antena1 (29 decembrie 2013): http://observator.tv/social/intro-lume-fara-lumina…
God! Mi s-a facut pielea de gaina cat timp ti-am citit postarea. Cu indemanarea mea de elefant, nu as fi in stare nici intr-un milion de ani sa fac astfel de figurine. Sper sa il ajute Dumnezeu cu operatia de transplant si sa il tina departe de probleme pe viitor.
Si eu imi doresc din suflet sa se faca bine ♥
Să îi dea Cerul zile multe prietenului tău…
Mulţumim, Hapi! Sper să fie puternic, căci aşteptarea asta pentru transplantul de rinichi pare să fie destul de lungă şi de anevoioasă.
Uneori când simt ca ma copleșesc problemele si grijile, ma gândesc că există in lume oameni mai greu încercati de soartă si atunci îi multumesc lui Dumnezeu ca sunt sănătoasa. Toată admirația si respectul pentru acest om greu încercat de soartă, care stie sa isi duca greutățile chiar zâmbind. L-am văzut si eu la Maruta si am văzut ce iese din mâinile lui, doar cu ochii mintii. E minunat.
Este un om extraordinar. Pe mine m-a cucerit cu atitudinea prietenoasa si, ulterior, cu forta pe care o are. Nu lasa nicio zi sa treaca in zadar. Dincolo de dializa renala si de restul tratamentelor pe care le urmeaza, isi ocupa fiecare zi cu cate ceva. Fie ca e vorba de origami, blog sau concursuri online de creatie. Este cu adevarat un om extraordinar.
Vă mulţumesc tuturor pentru aprecieri şi încurajari, şi în mod special tie, ioana.
Am simţit de la prima vizită şi conversaţie, că ai un suflet cald!
Chiar m-aş bucura să ne întâlnim la “un pahar de vorbă”.
Dar cred ca ar fi mai potrivit să fac un transplant, ca să fiu mai lejer cu tratamentele şi regimul.
Un lucru să ştiţi! Nimic nu este imposibil dacă îţi doreşti cu adevărat.
Niciodata nu m-am plâns, am luat boala ca pe o situaţie neprevăzută, şi am tratat-o cu indiferenţă.
Mulţumesc încă o dată dragă ioana, şi sper ca prietenia noastră să dăinuiască. Te invit să calci pe tărâmurile băcăuane. Şi asta cât mai curând, pentru că nu ştiu ce îmi rezervă viitorul!
Cu mare drag, Nicu! Ai grijă de tine! Să găseşti nişte rinichi zdraveni!