Am văzut că sunt persoane care-şi raportează sentimentele în funcţie de anumiţi factori, limitând dragostea, încătuşând-o, obligând-o să se supună, să stea “în rând”, să urmeze reguli şi să nu acţioneze impulsiv. Nu văd să mă număr printre aceştia. Nu zic că-s o naivă, dar cred că ceea ce simţim ar trebui să alerge prin noi fără încetare, fără restricţii, fără regrete.
Nu măsor dragostea în funcţie de părerile celor din jur. Ce aleg, aleg pentru că am puterea şi libertatea de a alege. La fel cum am libertatea de a greşi. Dar vreau să mă asigur că, dacă va veni o zi în care voi regreta ceva, o să regret propriile decizii.
Nu măsor dragostea în numărul de like-uri de pe reţelele de socializare. Cea mai mare prostie a zilelor noastre. Aş putea să scriu pagini întregi aici, dar mă rezum la a spune că lipsa încrederii este cea care îi împinge pe oameni să tânjească după confimări. Că sunt frumoşi împreună, că fac o echipă minunată, că bla bla… Răspunsurile sunt în sufletul nostru 😉
Nu măsor dragostea în timp. Nu amân nimic. Vreau să mă bucur de fiecare zi.
Nu măsor dragostea în cadouri. Cel mai frumos cadou eşti tu, restul sunt doar lucruri.
Nu vreau să schimb asta. Sunt sclifosită şi superficială din alte puncte de vedere. Dar dragostea… Are toată atenţia mea. Chiar şi atunci când sunt slabă şi mă loveşte la genunchi sau îmi dă două scaltoafe după ceafă :D. Nu măsor dragostea şi nu vreau să schimb asta la mine.
Un picut de masura trebuie si in dragoste. Ok, esti indragostita de faptul ca se comporta excelent cu tine si cate rasfata intotdeauna. Dar conteaza si ideile sale despre viata si ce are de gand. Caci daca e un lenes care se uita toata ziua la filme si nu isi rpegateste un viitor, atunci si dragostea trebuie masurata.
De acord, cu lenesii nu se ajunge nicaieri.