O cafeluță, o atenție, dar ce se află de fapt în spatele răsfățului cu licoare neagră? M-am trezit într-o zi vorbind cu un prieten din Columbia despre cafea. Carlos a reușit să îmi cam dea peste cap ideile mele despre modul în care este cultivată aceasta. Știam cât de cât unele lucruri, de exemplu faptul că arborele de cafea este un arbore mic, ca o tufă, dar nu-mi imaginam că boabele de cafea pot arăta ca niște cireșe atunci când sunt culese. Tot de la el am aflat că sunt trecute apoi prin niște mașini pentru a fi decojite, în acest punct având o culoare ca a sâmburilor de cireșe 😀 , iar apoi sunt prăjite și, ei bine, arată așa cum le știm noi. Ca să vă arăt și vouă lucrurile pe care le-am afirmat, vă las mai jos un colaj cu arbori de cafea și modul în care cafeaua este trecută prin aparatul de decojire, cât și o fotografie cu modul răzleț în care au crescut micii arbori de cafea în grădina lui Carlos. Se cade să spun și aici un “Gracias, Carlos!”
După ce este prăjită, cafeaua este ambalată și ajunge pe rafturile magazinelor. Asta e varianta cea mai scurtă a drumului ei către noi, însă lucrurile sunt mult mai complexe de atât. Sunt firme producătoare de cafea care adaugă diverse arome cafelei, astfel că putem cumpăra cafea cu gust de scorțișoară, bourbon, rom, vanilie și chiar și ciocolată. Practic, cum se face cafeaua se rezumă la mult mai mult decât ne imaginăm noi. Însă nu e cazul să ne stresăm cu asta, ci mai degrabă ne putem pregăti una mică pe care să o bem în liniște dimineața sau în orice alt moment al zilei. After all, cafeaua nu mai este de mult timp doar licoarea dimineții, mulți ajungând să o consume de dragul aromei.
Eu chiar mă număr printre persoanele care o consumă de dragul aromei. Ba chiar pot spune că exclusiv pentru aromă, astfel că aleg aproape mereu varianta fără cofeină. De cele mai multe ori prefer să fie cu puțin zahăr și multă frișcă. Dar am și momente în care adaug sirop de caramel ori de vanilie. Când nu aleg decaf, optez pentru cafea boabe. Aroma cafelei proaspăt măcinate este… pure heaven. Acesta este și motivul pentru care o consider a fi o idee bună de cadou pentru persoanele pe care le apreciem (*și preferabil despre care știm că au în casă o râșniță pentru cafea). Nu-i așa că ți-e poftă să simți aroma cafelei măcinate chiar în momentul acesta?
Ți-am făcut poftă? Ei, lasă, că și eu sunt la fel de pofticioasă 😀 .
*Fotografiile sunt realizate de Carlos Vega pentru blogul www.ioanaradu.com
eu iubesc cafeaua in orice forma! cand merg la matusa mea e rai, are ea un sortiment cu vanilie…de vis! nu o consum cu zahar, eventual doar cu putin lapte
uite un lucru in privinta caruia iti dau dreptate: aroma cafelei este foarte imbietoare. eu nu sunt consumatoare de cafea. Nu am fost niciodata. Nu stiu de ce, dar nu imi place gustul si nu simt ca ma ajuta cu ceva. In schimb, ador sa stau in bucatarie cand fierbe mama cafeaua. Mirosul ala ma face sa ma simt fericita. Din nou, nu am nici cea mai vaga idee cum si de ce se intampla asta.
Aroma cafelei face ravagii chiar și în cazul nostru, al celor care nu suntem adepți ai acestei licori. Nu știu cum de se întâmplă asta, dar e de bine, având în vedere că oamenii din jurul nostru consumă cafea și inevitabil suntem înconjurați de aroma aceasta. ^_^
Asa de mult iubesc mirosul de cafea ca as vrea sa merg in kenya la cules, pe munte.
Doar ca nu beau, mi se pare pacaleala naturii: cat de aromat e mirosul, cat de amara e cafeaua :)))
Una mai nebuna ca alta :)). Nu degeaba ne citim reciproc blogurile. Te imbratisez cu drag!