Nu știu în alte orașe cum stă treaba, dar aici există două tipuri de apartamente și garsoniere care se găsesc de închiriat – pe de o parte cele complet renovate și mobilate, iar pe de altă parte cele complet distruse. Acestora, din a doua categorie, chiriașii le mai scot fața cu o mână proaspătă de lavabil, o perdea finuță și o curățare temeinică a bucătăriei. Dar baia, dacă e comunistă, n-are leac. Și așa ajung multe locuințe să fie refuzate de potențiali chiriași, iar acele imobile să apară în anunțuri o bună perioadă de timp ca fiind disponibile de închiriat. În plus, nimeni nu stă prea mult în apartamente sau garsoniere distruse, pentru că există variante renovate care costă cu 200-300 de lei în plus.
Am schimbat și eu chiria de mai multe ori. Am stat și la parter, unde e foarte practic însă întreținerea e mai mare, am stat și la ultimul etaj, am stat și “in between”. Așa am învățat că locuințele distruse sunt doar de tranziție, că nimeni nu stă în ele pe o perioadă lungă de timp, că proprietarii pun constant anunț de închiriere, merg cu 2-3 oameni să vadă locația, își bat constant capul și nici măcar nu ajunge acel spațiu să fie închiriat pe tot parcursul anului.
Când, să fim sinceri, dacă s-ar renova băile din aceste locuințe, băi care n-au mai mult de 2-3 metri pătrați fiecare, o mare parte din problemă s-ar rezolva. Renovarea unei băi mici, așa cum e cazul majorității apartamentelor din Târgoviște, e o investiție de o mie de euro cu tot cu manoperă. Cel puțin atât a costat la noi acasă, unde am schimbat inclusiv instalația și nici n-am făcut rabat la calitatea produselor cumpărate. O mie de euro sunt bani care s-ar recupera în cel mult doi ani, pentru că o locuință în stare proastă, dar cu baia renovată, ar putea ajunge să fie închiriată, cumulat, mai multe luni din an (decât dacă acea încăpere n-ar fi renovată). Și s-ar putea chiar crește chiria cu 100 de lei, pentru că o baie renovată e o bilă albă.
Așa cum specificam și la început, restul unei locuințe care e în stare proastă se mai poate aranja de chiriaș, cu cheltuieli minime. O găleată de 10 litri de lavabil și două perdele din voal alb cumpărate de la magazinul cu materiale la kilogram nu-s un capăt de țară 😀 . Dar cu baia e cu totul altă poveste, cu baia nu există cale de mijloc. Niște faianta pentru o cabină de duș walk-in (deci mai puțini mp de faianță decât dacă s-ar folosi pentru toată baia), puțină gresie (2-3 mp), o ușă din sticlă, un lavoar, o toaletă, preferabil toate albe, astfel încât după fiecare curățare să arate impecabil. Și câteva mici accesorii de baie cromate care să o facă să pară elegantă, plus o oglindă simplă. Pare că fac listă pentru o mare notă de plată, dar am menționat bine prețul, din care cam jumătate din el este manopera. Este o investiție care se amortizează în timp și care face locuințele să fie mai ușor de închiriat și pe perioade mai lungi de timp. Think about it! 😉