O zi din viaţa mea

Acum mai bine de o lună, pe 4 februarie mai exact, M. Cristina a scris că e curioasă cum arată o zi din viaţa mea şi m-a provoacat la descrierea unei zile.

Şi cum promisiunea rămâne promisiune, m-am gândit (în sfârşit!) să împac această curiozitate. În primul rând, pentru că ţine de obrazul meu, îi adresez Cristinei scuzele mele pentru întârzierea cu care preiau această provocare.

În al doilea rând… mă apuc de treabă fără alte introduceri.

O zi normală din viaţa mea
4:30 – Sună alarma de la telefon.
4:30 – Opresc alarma şi arunc mâna pe telecomanda care zace lângă pernă. Dau direct pe TVR2 pentru că e singurul program cu ştiri la ora aia. Unele persoane s-au întrebat de ce nu dau drumul la TV pe muzică. Motivul este că mă trezesc mult mai uşor dacă îmi vorbeşte cineva în cap, plus că mai trag cu urechea şi la ce nenorociri s-au mai petrecut.
4:35 – Mă dau jos din pat. În drumul spre baie întind piciorul spre unitatea centrală de la PC (lenea e prea mare) şi cu degetul mare (de la picior) apăs pe butonul ăla mare şi pătrat. Îmi continui drumul spre baie, loc în care petrec 10 minute. Încă ascult ştirile (baia e perete-n perete cu dormitorul).
4:45 – Trag repede nişte haine pe mine şi mă îndrept către PC…
4:50 – Verific (în ordine, pentru că am lista la comenzi rapide): Mail, Blog, Jocuri (RevvNation şi KingsAge), Lockerz, Facebook (pe care-l am de ceva vreme dar încă nu m-am familiarizat cu platforma… doar dau accept la chestiile alea pe care le primesc).
5:10 – Opresc râşniţa şi în următoarele 5 minute deja am plecat din casă.
5:25 – După slalom printre câini vagabonzi pierduţi prin bezna dimineţii (câini de care sunt foarte speriată) ajung, într-un final, la gară. Gara este şi motivul pentru care mă trezesc atât de devreme. Am rău de maşină, circul doar cu trenul. Nu e plăcut dar mă conformez. Nu am de ales. Până vine trenul:
– ascult muzică -> dacă e frig afară şi trebuie să-mi ţin mâinile în buzunare (nu mai merg caloriferele de la noi din gară… primarul face economie);
– citesc -> dacă nu e frig afară şi nu e nevoie să-mi ţin mâinile în buzunare.
5:35-5:45 – Trenul se gândeşte să apară. Partea aiurea este că la ora aia e personal (deci e beznă în tren) şi trebuie să bâjbâi dintr-un compartiment în altul până îmi găsesc tovarăşii de navetă (care sunt în tren de la staţiile anterioare). Dacă-i găsesc e bine. Dacă nu, sun pe una din fete.
6:45 – După 10 staţii ne dăm jos din tren.
Credeţi-mă că aş rămâne acolo, în bezna aia în care parcă deja aţipisem… Până la 7:30 stăm de vorbă, ne mai trezim din amorţeală.
7:30 – Fiecare din noi porneşte în direcţii diferite.
7:35 – Am ajuns la facultate unde găsesc deja câţiva bezmetici care nu ştiu ce caută acolo la ora aia (având în vedere că nu sunt navetişti). Dacă nu făceam naveta, aş fi venit la 8 fix :))
8:00 – De aici deja se subînţelege că sunt la cursuri.

Acum, partea mai puţin plăcută este că am doar două trenuri cu care mă pot întoarce acasă. Unul la 14:30 şi altul la 16:20.
Dacă într-una din zile am doar un curs, cum se întâmplă joia, următoarele ore de la 10 până la 14:30 trebuie să le umplu cu ceva, motiv pentru care majoritatea treburilor dintr-o săptămână le las pentru ziua de joi.

14:30 – Mă urc în tren şi deja mă gândesc la ce mă aşteaptă când ajung acasă.
(marţea şi sâmbăta mă urc în tren abia la 16:20 🙁 … cursuri până mai târziu)

Ajunsă acasă -> Din nou întind piciorul către unitatea centrală. Până se deschide mă dezbrac. Apoi verific mail-ul (celelalte le las pentru mai târziu). Fug la baie unde petrec aproximativ 20-25 de minute. Urmează partea în care îmi aduc aminte să mănânc iar apoi verific celelalte chestii de pe lista comenzilor rapide (Blog, Jocuri, Lockerz, Facebook).

18:00-20:00 – Nu mă deranja că ascult radio. Dacă mă suni în intervalul acesta -> promit să ai parte de o conversaţie scurtă gen “am treabă, te sun eu mai târziu”. Şi cât ascult radio chiar am treabă, meşteresc prin casă. Uneri mai revin la PC pentru a-i mai scrie ceva lui Sorache (de la radio). Îi mai cer o piesă, îi mai răspund la câte o întrebare a emisiunii din ziua cu pricina… Chestii d’astea.

20:00 – Ori mă uit la vreun film ori stau cu nasul în bloguri (a doua variantă cel mai des).

23:00-24:00 – Interval de timp în care încep să mi se-nchidă ochii de oboseală şi, după ce închid PC-ul, cedez tentaţiei de a lua perna-n braţe.

La 4:30 o iau de la capăt.

Singurele zile în care nu funcţionez după acest program sunt:
– lunea şi sâmbăta -> pentru că am cursuri de la 10 şi mă trezesc la 7 dimineaţa… ceea ce e un lux 😀 spre deosebire de celelalte zile.
– duminica -> nu am cursuri. Mă trezesc la 12:00-13:00.

În concluzie zilele mele par atât dar atâââââââââââââââââââââââ…t de plictisitoare…
Lasă-mă să te contrazic! Le-aş numi, mai degrabă, obositoare. Iar oamenii pe care-i văd zi de zi sunt spuma întâmplărilor. Mă declar un om al comunicării!

Vă îmbrăţişez şi vă las în compania unei fotografii de pe 5 martie (acum o săptămână, deci e recentă)