Sunt unii oameni urâţi care au ceva al lor. Doar EI te fac să vezi dincolo de aspect! Nu păpuşile cu ten frumos, nu oamenii pe care îi apreciezi pentru că îţi sar mereu în ajutor, nu rudele urâte care scot glumele bune de la naftalină la un pahar de cognac.
Unii nici nu-şi dau seama cât de mult valorează “ceva”-ul ăla. Deschide uşi, deschide suflete, deschide drumuri care până mai ieri erau închise, deschide-n cazuri rare chiar şi minţi. Băi, oamenii ăştia sunt rari! Dacă-i găseşti, ţine de ei ca de Dumnezeu!
“Oamenii Ceva” sunt ploaie rece în deşert. Fără ei nu prea ai curaj să mai vezi dincolo de aparenţe.
Dacă vreunul dintre ei citeşte rândurile astea… Omule, îţi mulţumesc că exişti!