Oferte de muncă sunt. Sunt însă şi doritori? :D

Am văzut că în ultimele câteva luni s-au tot căutat pe net oferte de muncă în Ploieşti. Acest lucru nu poate decât să mă bucure, asta pentru că îmi doresc o dezvoltare cât mai mare nu doar pentru oraşul meu natal, ci şi pentru oraşele din judeţele limitrofe, aşa cum este cazul Ploieştiului. Dacă ar fi să fac naveta pentru job, aş prefera să-mi găsesc ceva la Ploieşti, decât să merg mai departe şi să pierd mult mai mult timp în trafic. Plus faptul că Ploieştiul îmi place şi pentru că este aerisit, departe de a fi suprapopulat de români din alte părţi ale ţării. Şi este şi destul de bine industrializat, comparativ cu alte municipii de reşedinţă de judeţ. Per total, Ploieştiul are destule avantaje în viziunea mea. În momentul de faţă am văzut pe SmartDreamers.ro că sunt disponibile job-uri la companii mari, unele dintre ele chiar internaţionale, deci Ploieştiul chiar are locuri de muncă destul de bune pentru cei interesaţi de carieră, dar şi pentru cei care vor ceva fără prea multe responsabilităţi, însă cu bani mai mulţi decât la job-ul pe care îl au în prezent. Chiar sunt oportunităţi în Ploieşti!

Un alt segment de căutări pe Google în ceea ce priveşte locurile de muncă este reprezentat de joburi Buzău. Pe de o parte e oarecum o bucurie să vedem că românii sunt interesaţi de muncă, fie de joburi mai bine plătite, fie de carieră – principalul motiv pentru care unii schimbă nu doar locul de muncă ci şi domeniul de activitate, luând-o efectiv de la zero, însă având o dorinţă de nestăvilit în a se afirma într-un domeniu despre care în primii ani în câmpul muncii nu ştiau că poate asta e “menirea” lor ca angajaţi. Există fel şi fel de motive în spatele tastaturii atunci când sunt căutate locuri de muncă online. Fie vorba între noi, avem noroc că am ajuns în punctul în care joburile sunt la distanţă doar de câteva click-uri.

Partea mai puţin plăcută din toată goana asta după joburi este că România încă are o grămadă de puturoşi. Nu zic că e ok să ne mulţumim cu salarii mai mici decât cel minim pe economie, însă mulţi n-au niciun pic de experienţă în CV şi visează să ajungă şefi de departamente. Ei bine, e nevoie de ceva muncă până în punctul acela, iar în majoritatea cazurilor avansarea se face treptat. Nu te poţi transforma peste noapte din broască în prinţ, aşa cum nu te poţi transforma peste noapte din şomer în şef. Muncim pentru ceea ce ne dorim, muncim mult, iar roadele nu vor înceta să apară. O spun din proprie experienţă, în calitate de om care n-a ştiut ce-s alea pile. Munca nu m-a speriat niciodată. I-am arătat eu cu cine se pune :D.