Oprește-te 5 minute și imaginează-ți un loc în care ai vrea să fii

Se zice că banii nu aduc fericirea. Cred totuși că adevărul e undeva la mijloc. N-o fi ușor pentru un om să dețină mai mulți bani decât are nevoie într-o viață, că ei devin poate o prăpastie între el și toți cei care au mai puțin. Mai mult ca sigur nu e ușor nici la polul opus, când un om are prea puțin, atât de puțin încât să nu-și permită să pună mâncare pe masă ori să nu aibă acces la lucrurile care pentru majoritatea dintre noi sunt normale. Cred că mai corect ar fi fost ca vorba aceea să spună că banii nu aduc fericirea dacă nu sunt dozați corespunzător.

N-ar fi rău să am o casă mică de undeva de unde se vede tot orașul. Deși mi-am zis mereu că sunt fată de oraș, că n-aș sta la casă, sunt totuși momente în care apreciez un petec de iarbă tunsă frumos. Și acum încep de fapt…

Ce-ai zice de o piscină? O casă mică și simplă, că n-avem nevoie de mai mult, dar o piscină de două ori mai mare decât casa, cu plăci mari de gresie de exterior, porțelanată și antiderapantă, totul simplu, dar la linie. Cu vegetație bogată în jurul piscinei, gard viu și multe flori. Un șezlong și o bere rece, iar pentru toate acele momente în care poți lucra de acasă să ai afară, sub copertina impermeabilă, o masă din stejar masiv pe care să pui laptopul și să poți scrie, calcula ori concepe grafice sau alte lucruri necesare. Cum era partea aia cu banii care nu aduc fericirea?

N-am terminat. ?

Cum ar fi ca în zilele de vară să folosești o cabină de duș amenajată la exterior? Cu lemn și marmură, cu multe plante în jur, iar vecinii curioși să nu aibă niciun unghi din care să tragă cu ochiul, pentru că totul ar fi construit perfect. Nu, nici nu ar sări nimeni gardul, ne asigurăm că facem cum trebuie un management al unei astfel de situații. La cât de mult iubesc intimitatea, eu aș fi în stare să pun gard electric. But, hey, don’t mind me. Fiecare om are fixațiile lui. Unii nu pot trăi cum trebuie dacă nu sunt înconjurați de oameni tot timpul. Alții, ca mine, nu pot trăi cum trebuie dacă nu petrec din când în când timp departe de oameni.

Still here, my beautiful ones.

Am auzit de mai multe ori și probabil ați auzit și voi o vorbă care spune că dacă muncim suficient de mult vom avea lucrurile mărunte și pe cele magnifice la care într-un anumit punct al vieții doar visăm. În același timp știm că sunt oameni care într-adevăr munces foarte mult, de dimineața până seara, uneori și în weekend-uri, stând în tot acest timp în picioare sau stând aplecați peste un birou. Și nu se îmbogățesc și își permit în continuare doar una sau două vacanțe pe an. Sau, dacă locuiesc într-o zonă mai săracă a țării și n-au avut șansele pe care le-au avut alții, vacanțele sunt doar în vise.

E o altfel de realitate dincolo de cât de mult muncim. Contează unde ne naștem, contează cât curaj avem, contează și educația, contează cum e dozată fiecare caracteristică a noastră, contează pe cine cunoaștem. Nu se rezumă totul doar la cantitatea de muncă, deși asta e totuși un bun punct de plecare pentru împlinirea dorințelor.

Pe final cred că cel mai corect e ca fiecare să își dorească ce vrea, fără judecăți, câtă vreme nu face rău altora. Eu nu cred că e rău să ne dorim lucruri materiale și nici că e păcat să avem bani. Până la urmă, a avea posibilități înseamnă a ne permite să îi ajutăm și pe alții. E sănătos să fim sinceri cu noi și să vedem lucrurile și din perspectiva asta.

Cheers! ?