Derulez puţin timpul, în gând, şi-mi amintesc cu ruşine cât de încăpăţânată eram când au revenit în trend pantofii şi sandalele stiletto fără pic de platformă şi cu vârful puţin alungit. Asta se întâmpla parcă în urmă cu vreo 3 sau chiar 4 ani. Iniţial îmi aminteau de pantofii aceia dubioşi de acum 10-15 ani, cu vârful lung şi ascuţit, şi îi uram din tot sufletul. Ulterior am început să văd latura lor elegantă şi clasică, faptul că aveau o istorie mult mai bună şi că erau (şi încă sunt) mai presus de pantofii şi sandalele cu platformă. Desigur, încă mai purtăm pantofi cu toc înalt şi platformă, că doar fiecare dintre noi are o colecţie de pantofi în care sigur se regăsesc câteva astfel de modele de încălţăminte (să nu încurcăm platforma cu talpa ortopedică, pretty please). Însă, dacă ar fi să-mi mai cumpăr în prezent o pereche de pantofi cu toc înalt şi platformă, probabil că singurele modele pe care să zicem că le-aş mai accepta ar fi cele un pic ciudate, care să iasă în evidenţă printr-un model “altfel” de platformă. Ca să ilustrez această idee, vă las mai jos o imagine cu 3 perechi de pantofi de damă:
Pantofii aceştia i-am găsit la Kalapod, un site cu încălţăminte pe care îl ştiu de câţiva ani buni. Mi-a plăcut platforma lor şi am ales să vi-i arăt în toate variantele de culori disponibile pentru că toate mi-au plăcut cam la fel de mult. Poate că cei nude sunt totuşi cei mai frumoşi :D.
Însă, admit, de la o vreme m-am cam îndepărtat de pantofii de damă cu platformă. Chiar dacă sunt vestiţi pentru faptul că sunt mult mai comozi decât pantofii fără platformă, au cam ieşit din zona de style. Accept asta în sfârşit şi sunt mândră de acest fapt. Pe de o parte am trecut la pantofi şi sandale cu toc gros, optând inclusiv pentru o pereche de sandale în stilul anilor ’60-’70, cu tocul acela gros proeminent, dar finuţe prin faptul că sunt lucrate frumos şi nu au platformă. Pe de altă parte am trecut şi la pantofi cu toc stiletto şi vârf puţin alungit, ultima astfel de achiziţie fiind de luna trecută 😀 . Uite, în sensul acesta, un exemplu frumos (imagine preluată tot de pe site-ul Kalapod.ro):
Ştiu că acest model pare mai puţin comod decât cel cu platformă, însă câştigă din ce în ce mai mult teren şi, să recunoaştem, arată destul de stylish. E greu să spui „Nu” unui astfel de model de pantofi. Un mic sacrificiu ar merge, plus familiarizarea cu sfaturile de pe net privind trucurile care fac mersul pe tocuri mai plăcut. Sunt multe astfel de sfaturi utile pe net, trebuie doar să vrei să le cauţi ;).
Trebuie sa recunosc ca mi place tare mult acest blog. Cred ca e prima data când citesc eu articole cu atât interes. O singura data am purtat pantofi cu toc la un examen. Iar atunci a fost și momentul în care i am mulțumit lui Dumnezeu pt înălțimea care mi a dat o. Pana atunci mereu mi am dorit și eu o înălțime de fata normala, cum ziceam eu pe atunci.
Multumesc pentru aprecierea blogului, Constantina. Cat despre tocuri… cred ca le purtam pentru ca ne plac pantofii in sine :D.
Pantofii cu platforma imi plac mult, dar doar sa-i privesc. Nu sunt pentru mine, nu as putea merge cu ei. De fapt si daca nu au platforma, eu nu pot tocuri mai mari de 8 cm pentru ca simt ca merg in strachini cu ei. Sunt si grasana si cred ca am si probleme cu picioarele.
Si tocurile de 8 sunt maricele, deci e bine daca ai astfel de pantofi in colectia de incaltaminte :D. Eu am si tocuri mai mici de atat, cu care sa pot sa alerg toata ziua cand e ceva de rezolvat.
eu ma impiedic in adidasi. daca iti zic ca la nunta am avut tenisi… iti poti face o idee, nu?