În urmă cu mai puţin de două săptămâni, într-o frumoasă dimineaţă de luni, câţiva băieţi din oraşul meu natal, Pucioasa, s-au apucat de un proiect atât de frumos încât ar trebui să-mi fie ruşine dacă nu spun lumii despre ei. Este o poveste impresionantă despre pasiunea pentru artă împletită armonios cu sentimente dar şi cu puterea de a pune bazele unui proiect şi a-i da formă şi culoare prin forţe proprii. Cu alte cuvinte, băieţii s-au descurcat singuri, făcând totul ca la carte (inclusiv cu aprobare de la primăria oraşului). Dorinţa de a transforma parcul oraşului Pucioasa a prins contur, astfel că s-au înarmat cu pensule, vopsele, recipiente pentru amestecarea diferitelor culori şi obţinerea unor nuanţe interesante, forţa de a duce acest gând până la capăt şi, nu în ultimul rând, pasiune.
Eu am fost zilele trecute prin parc cu gândul de a face câteva fotografii. Nu ştiam prea multe lucruri despre iniţiativă. Per total nu aveam deloc habar. Doar văzusem două fotografii pe facebook şi atât de mult mi-au plăcut încât m-am reîntors în oraş pentru a le vedea cu ochii mei. Şi pentru a le fotografia, căci nu vreau să pierd astfel de amintiri. Îmi plac acţiunile care iau naştere din sufletul oamenilor şi mai ales prin forţele proprii ale celor ce pun bazele. Iniţiativa nu are niciun fel de implicare politică. Nu ştiu cum e în alte zone ale ţării, dar la noi politica nu se implică în astfel de chestii. Sincer, dacă aş fi fost primar, le-aş fi dat băieţilor o diplomă şi un cec, căci ceea ce au făcut înfrumuseţează oraşul într-un mod aparte.
Dincolo de culori, acest proiect numit “Parcul Independenţei” îşi doreşte să unească oamenii. Cum? Locuitorii oraşului Pucioasa sunt invitaţi sâmbătă, 19 septembrie 2015, în parc. Începând cu ora 10, indiferent de vârstă, gusturi şi ocupaţie, sunteţi liberi să vă clătiţi ochii cu noul chip al oraşului, să admiraţi sau chiar să daţi o mână de ajutor. Aş zice că sufletul parcului s-a mutat între terenul de tenis şi cel de fotbal, zonă în care artiştii lucrau de zor când am trecut eu pe acolo. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia făcută de Mădălin Anca, fostul meu coleg din presă – “Plecată de la o idee de artist neliniştit şi veşnic în căutare de inedit, pictarea unui colṭ din parcul oraşului a devenit, de câteva zile, un eveniment.” Este cu adevărat un eveniment. Câţiva băieţi pasionaţi de pictură dăruiesc din timpul şi din buzunarele lor pentru a înfrumuseţa parcul în care toţi am râs sau am plâns cândva, parcul nostru mic şi plin de amintiri. Parcul oraşului Pucioasa, o bucată din istoria pictată până acum doar cu amintiri, este acum pictat la propriu, cu sufletul.
FB: fb.com/events/493342950839455/
Mai multe fotografii voi posta în curând pe pagina de facebook a blogului – fb.com/IoanaRaduPunctCom
Am auzit de Pucioasa, stiu ca mama mea merge acolo la tratament, e statiune. Dar n-am stiut ca sunt oameni atat de open minded care sa infrumuseteze un parc din proprie initiativa. Felicitari!