Pay it forward… Sau despre cum să fim oameni.

Dacă de cele mai multe ori mi-e ruşine cu noi, oamenii, doi prieteni de pe facebook m-au făcut zilele acestea să privesc altfel lucrurile. Am văzut mai de mult filmul “Pay it forward” şi ideea este excelentă dacă prinde contur şi nu se rezumă doar la teorie. Pentru cine nu l-a văzut, vă spun că “planul” unui copil de a schimba lumea a fost de a face 3 fapte bune, de a ajuta 3 oameni diferiţi fără să ceară în schimb decât ca aceştia să-i ajute pe alţii, la rândul lor.

Recent, Mihai Andrei a decis să cumpere câteva alimente şi să le ofere… cuiva care are nevoie de ele. El a postat pe pagina sa de facebook imaginea cu fapta sa şi i-a îndemnat şi pe alţii să-i urmeze modelul (“Răspândiţi ideea asta, că de folosit Facebook-ul aiurea, toată lumea poate!”). Bogdan Angelescu s-a arătat deschis şi a preluat ideea. Au fost şi persoane care au privit acţiunea cu ochi critici, căci fiecare pădure are uscăciunile ei, dar asta contează mai puţin.

Astăzi am preluat şi eu ideea.
Poate te gândeşti că oameni calici vor distruge fapta ta bună şi vor lua trăistuţa înainte de a o vedea cineva care are mai mare nevoie de ea. Adevărul este undeva la mijloc. Cine nu are nevoie, nu va pune mâna.

Eu am fost în dubii unde să ascund plasa de câinii comunitari, ca să nu distrugă tot ce e în ea, aşa că am agăţat-o de gardul de la o bisericuţă. M-aş bucura tare mult să ştiu că vor fi oameni care vor prelua această idee şi de la mine. Altfel acest articol ar fi în zadar.