Câmpul cu flori a fost în trecutul îndepărtat, poate, câmp de luptă. Tu râzi acum pe mormintele a sute, poate chiar mii de suflete.
Păstrează un moment de tăcere.
EI îţi vor mulţumi. Vor coborî pleoapele uşor, în semn de apreciere. Apoi vei vedea în flori surâsul LOR. Te va durea când vei călca pe maci, croindu-ţi drum. Asta înseamnă să fii om.
Şi acum o întrebare:
“Ce-i va folosi omului să câştige lumea toată dacă sufletul său şi-l va pierde?” (Matei 16:26)
Da ca am pute sa vorbim de la suflet la suflet eu cred ca ne-am iubi ca fratii, dar cand deschidem gura rostind primul cuvant deja jucam fiecare ca niste actori pe scena veti noastre.
care Matei ?
I-a răspuns Alexandru cel Mare: "Un mormânt îl satisface acum pe cel pentru care întreaga lume nu a fost suficientă."
…într-un final va fi mulţumit doar cu un mormânt.
Daca privim sufletul ca parte separata de corp si presupunand ca el este un dar divin, menit sa ne uneasca pe toti, atunci castigarea lumii nu va reprezenta nimic pentru ca lupta pentru lume ne-ar dezbina. Cu toate astea nu-ti poti pierde sufletul ( e doar o metafora), dar se poate transforma
Daca privim sufletul ca fiind constiinta(deci nu parte separata de corp) noastra, admitand ca sentimentele de orice natura iau nastere in creier si provoaca o reactie chimica in corp, care se simte fizic, atunci castigarea lumii nu reprezinta un rau. Pana la urma omul e un animal destept, care si-a pastrat instinctele primare: violenta, teritoriu, imperecherea. Iar sufletul nu ramane decat o inventie a unui biet animal, care incearca sa se detaseze de origini.
asta-i o chestie de genu` "vreau tot!" ..dupa aia (poate)…"na bun…am tot!…si-acuma???"…
…dar…da…."Ce-i va folosi?"
Numai de bine!
ps. (nu mai pot sa imi aleg nume si site?)
Filip!
@Boogie Man
Dacă am pus 16:26, despre care Matei crezi că este vorba?