Ce planuri antreprenoriale aveam în adolescenţă

O să răzi citind articolul de astăzi. Ştiu deja asta pentru că am râs chiar eu de ideile pe care le aveam la vremea respectivă. Însă nu strică să privim în urmă uneori, să ne amintim şi să împărtăşim cu alţii nebuniile care ne treceau prin minte, cu atât mai mult cu cât e vorba de nişte nebunii pe care le aveam în minte “pentru când mă fac mare”. Deşi am studiat antreprenoriatul doar un an, a fost suficient cât să visez cu ochii deschişi la nişte planuri pe termen lung. Două chestii aveam în minte în urmă cu 10 ani, ambele atât de nepotrivite pentru mine (dar asta nu mă determină să mă simt ciudat, ci să privesc partea plină a paharului – faptul că încă de pe atunci încercam să pun la cale un plan de muncă, în vreme ce alţi adolescenţi erau interesaţi de alcool şi petreceri).

Şi care erau totuşi cele două planuri pe care le aveam în minte pentru viitorul meu? Ei bine… Planul principal era să îmi fac o firmă de zugravi şi meşteri, firmă la care să angajez numai femei simpatice/frumoase. Pe de o parte ţineam cont de faptul că sexul vinde (chiar dacă nici măcar nu era febra internetului şi a facebook-ului pe atunci) şi că voi avea şanse bune ca oamenii să apeleze la firma mea. Pe de altă parte luam în calcul faptul că femeile nu au rezistenţa şi forţa necesare meseriilor menţionate. Ştiam asta pentru că reparasem cu glet un perete din sufragerie, după care mă chinuisem să dau cu amorsă şi apoi cu trafaletul cu lavabil toţi cei 4 pereţi şi fusese un chin că abia îmi mai simţeam braţul după fiecare perete. Într-adevăr, eram abia în liceu şi eram zero la partea de rezistenţă şi de forţă. Însă plănuiam să le fac angajatelor abonamente la sală, un fel de cadou lunar pentru a se menţine în formă şi pentru a da cât mai bine randament la muncă.

Ce uitasem eu să iau în calcul era partea de scule electrice, pe care nu ştiu cât de bine le-ar fi mânuit din postura de femei. After all, chestie pe care am realizat-o mai târziu şi care a pus punct planului meu de afaceri, am înţeles că femeile nu vor putea fi niciodată la fel de puternice precum bărbaţii. That’s a fact. Şi nu e cazul să luăm în calcul reprezentantele sexului frumos care fac fitness de ani de zile, că-s convinsă că niciuna dintre ele nu şi-ar fi dorit să devină zugrav sau meşter, chiar dacă sunt totuşi meserii bune.

Al doilea plan, un fel de plan de rezervă, era să mă specializez pe auto şi să devin mecanic, iar în vreo 10 ani să-mi deschid un service auto şi să-mi angajez câţiva băieţi care să lucreze cot la cot cu mine. Nu am visat niciodată să stau să mă uit la alţii cum muncesc, ci mi-am dorit mereu să fac parte din echipe active şi, preferabil, out of the box. Poate de aceea mă îndreptam numai către domenii masculine.

Oricum nu calculasem bine deloc circumstanţele, în niciuna din cele două planuri, având în vedere că uitasem să iau în calcul că eu şi/sau angajatele mele trebuia să fim în stare să folosim nu doar mistrie, şpaclu şi trafalet, ci şi ciocane rotopercutoare, maşini de tăiat faianţă şi gresie, maşini de găurit cu percuţie şi multe alte scule electrice din liga masculină. În ceea ce priveşte planul de rezervă, acela de a deveni mecanic auto, clar eram „out of that league”. Mă bucur că aveam planuri clare de mică, totuşi regret că nu mă atrăgeau nişte domenii mai potrivite pentru mine. Însă am rămas cu o pasiune aparte pentru bărbaţii muncitori.