Cum a fost primul meu telefon mobil? Dar al tău?

Oricât de mult am zice că nu vrem să ne amintim de trecut, că cel mai bine este să fim ancoraţi în prezentul ăsta frumos de-ţi vine să-i dai „skip”, uite că gândurile către anumite perioade din trecut nu-s chiar atât de nocive. Avem voie să cărăm cu noi amintirile frumoase, asta nu înseamnă că suntem ancoraţi în trecut, ci că am ştiut să luăm cu noi lucrurile care astăzi ne fac să fim autentici. Astăzi îmi amintesc de primul meu telefon şi te provoc să faci şi tu acelaşi lucru 😀 Ideea nu-i a mea de fapt, ci a simpaticilor de la ComputerBlog.ro.

Au trecut deja 10 ani de când am telefon mobil (cu trecerea timpului, expresia asta o să devină pleonasm, noroc că firmele încă folosesc landline phone). Al meu a fost un Nokia 1100, cumpărat de la Vodafone, care pe atunci era Connex. La câteva luni de la achiziţionarea telefonului, reţeaua şi-a schimbat numele în Vodafone. Aşadar am prins exact perioada de tranziţie. Nu avea culori, chiar dacă apăruseră deja pe atunci telefoanele mobile cu ecran cu nu ştiu câte culori. Dar era al meu şi mi se părea că este cel mai frumos telefon care există. Eram atât de pierdută în spaţiu pe vremea aia, încât prima încărcare a fost de 10 euro pe care i-am mâncat în maxim 5 zile. Dădeam bipuri colegilor, dar uneori mă prindeau, alteori le nimeream căsuţa vocală şi bombăneam… dar în cea mai mare parte a timpului trimiteam MMS-uri :)). Aveam mai puţin de 10 MMS-uri d-alea clasice, făcute din puncte, liniuţe şi steluţe. Trimiteam ca nebuna către o grămadă de persoane, bucuroasă că am telefon. Dar în mai puţin de o săptămână nu mai aveam niciun chior pe cartela aia, aşa că mă uitam lung să văd cine se gândeşte la mine şi îmi dă un bip din când în când. Nişte vremuri… priceless! 🙂

Chestia e că în prezent am abonament la aceeaşi firmă. Dau 10 euro pe lună şi mi se pare strigător la cer că prima mea cartelă a avut exact aceeaşi sumă şi mi-am permis aroganţa să o cheltui în doar câteva zile. Ce-i drept, sms-urile costau, MMS-urile la fel. Totul costa. Minutele pe care le aveam exclusiv în reţea erau vreo 20. Lucrurile s-au schimbat destul de mult de atunci, spre binele nostru (care suntem veşnic nemulţumiţi şi avem senzaţia că nimic nu se schimbă în bine cu trecerea anilor).

Câtă vreme l-am avut? Mult. Mult de tot! Când în sfârşit l-am schimbat, i l-am dat mamei. Iar mama l-a folosit până acum doi ani. Butoanele erau şterse deja de câţiva ani, dar carcasa şi telefonul în sine… long life gadget. Opt ani, cam atât a trăit şi a funcţionat acel Nokia 1100. Primul tău telefon care a fost? Haide, că-i aşa de frumoasă provocarea celor de la ComputerBlog.ro, încăt ar fi păcat să n-o accepţi şi tu 😉