Prostul are mintea odihnită

Am murit de ruşine!
Am o cunoştinţă, un fel de unchi, care mă face de râs de fiecare dată. Nu intenţionat. Pur şi simplu aşa e el. A venit în Târgovişte zilele astea şi m-a rugat să merg cu el să-şi caute un modulator usb pentru maşină. Să zicem că lucrurile au decurs cât de cât ok până am ajuns în piaţă la ruşi.

S-a oprit la singura tarabă care mai era deschisă duminica la ora aia. Doamna care vindea era deja îngheţată de frig şi se pregătea să închidă. El se uită… şi se uită… şi îi cere vânzătoarei să îi probeze un modulator de 40 de lei. Funcţiona bine. Dar a cerut apoi ceva „ieftin şi bun”, a arătat cu degetul spre unul de 15 lei şi a cerut să fie probat şi acela. S-a gândit că e totuşi prea ieftin şi că… poate să dea câşiva lei în plus. A cerut, evident, să-i fie probat unul de 18 lei. Dar la „valoarea” lui, ar merge un pic mai sus. Aşa a ajuns să-i solicite să-i impună vânzătoarei să bage în priză şi un modulator usb de 20 de lei.

Eu deja începusem să-mi pierd răbdarea. Pe de altă parte îmi era şi ruşine, că nu ştia deloc ce vrea. Putea să se uite 3 minute şi să decidă cât vrea să dea pe o chestie d-aia şi apoi să probeze una sau două. Spre ruşinea mea, nu s-a oprit nici la al patrulea… S-a gândit, cu voce tare, că de ce se aprinde doar ecranul, că el nu vede butoanele. Ok, doamna i-a arătat altul, la care se aprinde led sub butoane. La acesta nu i-a convenit că… nu vede butoanele de pe telecomandă (că era neagră şi cu butoane tot negre). Femeia a tot încercat, în ideea de a pleca şi ea acasă cu 15-20 de lei mai mult, aşa că i-a arătat acelaşi model dar cu telecomandă diferită (albă cu butoane negre). Iar el întreabă „Şi telecomanda asta merge dacă vrea să o folosească şi ăla de pe bancheta din spate??”. Mai avea un pic şi întreba dacă merge şi din afara maşinii. Nu mare mi-ar fi fost mirarea să-l aud că vrea să-i meargă şi când nu e cheia-n contact.

Vânzătoarea, deja scârbită şi ea de situaţie, i-a trântit un „haideţi, domnule, mă luaţi la mişto acum”, i-a tras din mână un modulator pe care el îl tot butona ca tembelul şi l-a aruncat apoi pe tarabă. Iar el, foarte ofuscat, s-a sucit pe călcâie şi a plecat. Tot drumul a bombănit că telecomanda de la un modulator bun ar trebui să meargă de la distanţă, că de ce n-a vrut să-i răspundă „aia” la întrebare… L-am întrebat de ce nu şi-a cerut scuze că a pus-o să-i probeze 7 aparate. Răspunsul lui – „pentru că e doar o vânzătoare!”

De unde naiba are familia mea cunoştinţe d-astea nu ştiu! A doua zi m-am întors la doamna respectivă, mi-am cerut scuze şi am cumpărat şi unul dintre aparatele alea. O să i-l arunc nesimţitului în nas, să şi-l bage în fund şi să-i cânte cât e ziua de lungă.

Prostul nu e prost destul până nu e şi fudul!