Se întâmplă. Cu duzini de prieteni, relaţie, serviciu… Se întâmplă să ai o seară în care niciuna din cele enumerate să nu se lipească de tine. Stai singur şi ţi se pare ciudat de parcă-n trecut n-ai mai avut alte zeci de seri ca asta. Dar ai ieşit din ritmul acela lent şi parcă faci paşii altfel acum. Când retrăieşti momente, acestea sunt altfel. Nu pentru că se întâmplă în alt timp ci pentru că te-ai schimbat. Nu mai ai aceleaşi preocupări, nu te mai atrag aceleaşi chestii şi nici lenea nu mai pare să fie o opţiune drăguţă de petrecere a timpului. Aş prefera, în schimb, să mă plimb, mai ales că s-a răcorit afară, să mănânc îngheţata mea preferată sau doar să-mi legăn picioarele în timp ce stau pe banca de la scara blocului, aşa cum făceam cu ani în urmă. Nu mi-e dor de vremuri, nu încât să-mi doresc să le retrăiesc. Fiece vreme are frumuseţea ei, mi-e destul de clară treaba asta şi nu-s de acord cu ea decât atunci când mi-s cu moralul la asfalt (pentru că, fără niciun dubiu, alea-s momentele când totul capătă o conotaţie searbădă). Asta-i una din zilele bune. Nu-i şi seara pe măsură dar mă conformez.
Vrei să fac brioşe cu fulgi de ciocolată şi tu să faci rost de o sticlă de vin licoros?
si la mine o perioada nasoala, nu o seara….