Indiferent de job-urile pe care le avem, pentru fiecare dintre noi sunt zile în care ajungem acasă epuizați. Ajungem epuizați fizic sau epuizați psihic, iar la finalul acelor zile nimic nu se mai leagă. Pentru mine, azi este una dintre acele zile. Și mi-am dat seama cu tristețe că singurele momente relaxante dintr-o săptămână sunt diminețile de weekend când mă trezesc înainte să răsară soarele, iar în liniștea deplină a dimineții aprind câteva lumânări parfumate și îmi permit luxul de a petrece timp citind. Aprind și veioza, ca să nu-mi stric vederea, însă atmosfera generală dată de liniștea deplină și de lumânările parfumate e atât de delicată încât reușesc să mă relaxez și să mă pierd printre rândurile oricârei cărți parcurg.
Întrebarea este:
De ce ne permitem să ne relaxăm doar la final de săptămână și doar pentru câteva zeci de minute?
Am crescut, mulți dintre noi, cu mentalitatea de a ne schimba continuu în bine, de a evolua fără pauză, de a excela pe cât mai multe planuri, de a face mult mai mult decât generațiile de dinaintea noastră, de a fi noi cei care vor crește copii cărora să nu le lipsească nimic. Dar, cu tristețe, uităm să ne relaxăm.
Privesc chiar eu relaxarea ca pe un lux. Mă gândesc, cred că și în subconștient, că nu-mi permit să stau degeaba 10 minute când sunt atâtea lucruri pe care aș putea să le rezolv în cele 10 minute. Îmi aud vocea interioară spunând “De ce stai? Nu găsești nimic de făcut? N-ai rufe de călcat, praf de șters, vreun dulap de curățat? N-ai vrea să dai din nou cu aspiratorul și cu mopul? N-ai vrea, Ioana, să ștergi geamurile azi ca să nu mai fie nevoie să le ștergi peste 2 săptămâni când e deja decembrie?”… și așa mai departe.
Sunt curioasă când și cum te relaxezi tu, mai ales dacă suntem firi asemănătoare.
Cert este că azi, joi fiind, ceva a făcut click. Am ajuns acasă atât de obosită încât m-am gândit cu tristețe la cât de mult timp mai este până sâmbătă dimineață când are loc ritualul personal de lectură în liniște deplină și fără grija că trebuie să merg la serviciu. Vreau mai mult de la viață, mai mult timp pentru mine, mai multă grijă, să cumpăr mai multe lumanari parfumate și să am atât de multe momente de relaxare încât să nu am niciodată suficiente lumânărele colorate.
Trebuie să schimb un pic macazul. Să-l schimbăm, dacă și tu ești ca mine. Și nu-s obligatorii lumânările parfumate, putem să folosim și unele neparfumate, simple și ieftinuțe, iar pentru o atmosferă relaxantă să alegem parfumuri pentru casa cu arome fresh și florale.
Relaxarea pe care o merităm azi n-ar trebui să o lăsăm pe mâine sau poimâine. Acum plec spre cofetărie și sper să mai găsesc eclere, iar pentru restul de zi planul este să mă uit la filme și să nu fac nimic altceva.
P.S.: Dacă vrei niște lumânări parfumate care să te cucerească forever, încearcă măcar una cu fitil din lemn de la Woodwick. De fiecare dată când arde, dacă e liniște, se aude ca și cum pocnesc lemnele în foc. Este una dintre cele mai relaxante lumânări din punctul meu de vedere.
Cheers! And happy relaxing Thursday!