Rilă iepurilă, sunt cu ochii pe tine!

Ştii la ce mă gândeam? Lumea mă tot întreabă dacă am 16 ani sau pe acolo, când adevărul e că am cu vreo 10 peste pronosticul lor. E ciudat pe de o parte, având în vedere că mai toate fetele de vârsta mea şi chiar generaţiile care acum îşi tocesc coatele pe băncile liceului, mai toate acestea încearcă din răsputeri să arate mult mai mature, mai coapte din punct de vedere vizual. Sunt destul de open mind, de aceea nu condamn pe nimeni pentru alegeri. Aşa cum eu sunt liberă să mă bucur de chestiile cu hello kitty, toată lumea e liberă să se comporte conform vârstei mult dorite. Eu am mintea la chestii copilăreşti, mult roz, iepuraşi, pisicuţe, diverse jocuri educative, mă fascinează inclusiv mobila pentru copii şi accesoriile pentru copii care există în ziua de azi şi care nu existau (ori nu erau la fel de populare) când eram eu mică.

Uită-te bine la rilă iepurilă de aici!

Spune-mi dacă ai văzut atunci când erai de-o şchioapă vreo piesă de mobilier care să fie cel puţin la fel de drăgălaşă ca asta. Sau vreo păturică, sau vreun covor, sau orice altceva ce ţine de decor. Eu mi-amintesc şi acum şifonierul mare cât peretele, maro deschis, unde intra pisica şi dormea ori de câte ori uitam uşa deschisă. Mi-l amintesc şi pentru că încă există acasă la mama. Nu ştiu exact de ce tânjesc după chestii de copii, de ce casc ochii prin magazinul Noriel ori de câte ori ajung prin mall, de ce… Multe de ce-uri.

Pot doar să presupun. Să încerc să mă justific faţă de mine pentru comportamentul pe care îl am, să-l pun pe seama faptului că n-am avut cea mai frumoasă copilărie. Nici material, nici emoţional. Să-l pun pe seama ideii de teamă faţă de maturitate, deşi e oarecum greşit spus. Sunt responsabilă, dar vreau să păstrez cât mai mult sufletul tânăr, cu chef de joacă şi năzbâtii. Viaţa e scurtă, cu riscul de a suna clişeic. E scurtă şi dacă o iau prea în serios, dacă nu ştiu să fac câte o glumă din când în când, dacă nu ştiu să mă joc, să râd, să mă amuz de micile neajunsuri de zi cu zi… Dacă nu ştiu să fac toate lucrurile astea, then what is the point? Dacă eu vreau comodă cu iepuraş, păi mă asigur că vine o vreme în care am comodă cu iepuraş. Că e modelul ăsta, pe care l-am „furat” de pe site de la Noriel, că o fi altul… eu încă mai am ceva focuri de artificii în suflet ori de câte ori mă gândesc la copilăria târzie pe care o trăiesc.

Nu vreau chestii pompoase în viaţă, ci chestii mărunte care să îmi ofere sentimentul pe care îl urmăresc cu atâta interes. Caut să fiu fericită şi nu mă interesează cum sună hello kitty şi rilă iepurilă în urechile altor oameni. Dacă mie îmi dau un sentiment frumos, nimic altceva nu mai contează.