N-o cunosc personal pe Adriana, însă o ştiu din online (ca majoritatea dintre noi, de altfel) şi am fost mulţumită de conduita ei până la scandalul cu Fuego – scandal pe care, admit, nu l-am urmărit pas cu pas. Dar mi-au tot apărut firimituri prin feed. Pe unele le-am citit, peste altele am sărit, fără să le selectez după vreun anumit criteriu.
E drept, sunt de acord cu materialele publicate de Cismaru şi Hoinaru, materiale care sunt justificate. Sunt de acord şi cu faptul că Adriana a postat din când în când şi chestii cu care n-am fost de acord nici la momentul respectiv, dar nici acum. Însă, per total, dincolo de pasul greşit pe care l-a făcut vizavi de tablourile lui Fuego, ea rămâne un influencer în online, un blogger mai bun decât mulţi alţii pe care îi ştiu.
Cu toate astea, au ajuns să-i fie hateri şi să o scuipe în mediul online fix cei care n-au nicio treabă cu ea, care habar nu au cine-i Adriana şi nici că le-ar da ceva lecţii când e vorba de online. E ca şi cum ai face ceva greşit şi nu îţi bat obrazul părinţii, dar te trage de mânecă coana Leana de la colţul blocului. Da, Cismaru şi Hoinaru sunt îndreptăţiţi să scrie câte în lună şi în stele, că au oamenii nişte cunoştinţe în domeniu şi ştiu când, cum şi cu ce să-i bată fetei obrazul. Însă faptul că se ridică din blogosferă nişte oameni de care n-a auzit nimeni şi pe care nu-i ajută nici optimizarea, nici contentul, nici vreo formă de promovare… e de-a dreptul ridicol. Culmea ipocriziei şi a incapacităţii de a privi în propria grădină.
Da, nici eu nu-s de acord cu tot circul întâmplat. Cu toate astea îmi văd de ale mele şi nu mă iau de cei la al căror nivel nu am ajuns. Uite, asta e pătrăţica mea. De aici privesc şi merg mai departe. Consider că sunt mulţi care au de lucrat la partea de bun simţ şi la a-şi vedea de pătrăţica lor. În loc să scuipe în direcţia Adrianei Şandru, mai bine şi-ar consuma energia în scop pozitiv, lăsându-i pe cei care sunt în măsură să se ocupe de situaţie.
Nu-i ţin partea Adrianei, dar nici nu arunc cu noroi în ea. Pe de o parte pentru că are destule probleme acum, cu scandalul legat de Fuego, iar pe de altă parte pentru că nu e treaba mea cine şi ce a mai greşit. Mă dezgustă inclusiv faptul că există entităţi infime în blogosferă care au scuipat atât de des în feed-ul facebook-ului încât m-au obligat efectiv să scriu rândurile astea. Nişte rânduri pe care aş fi preferat să nu le scriu, fiind lipsite de eleganţă. Îmi cer scuze pentru asta.
Există şi o parte bună în toată chestia asta. Mai multă publicitate pentru Fuego. Câţi dintre voi ştiaţi că pictează? Sau câţi dintre voi mai ştiaţi ceva de el? Pozitivă sau nu, publicitatea e publicitate.
În încheiere, că tocmai am descoperit o postare recentă de-a Adrianei, să nu pierdem din vedere că şi-a recunoscut partea de vină şi că, dincolo de asta, va cumpăra materiale pentru pictură pe care ulterior le va dona unor tineri cu talent, dar cu posibilităţi financiare reduse. Este o atitudine pe care n-aş fi văzut-o la mulţi dintre anonimii care au aruncat cu noroi în direcţia ei. Deşi motivul pentru care s-a ajuns aici nu a fost lăudabil, Adriana Şandru încă le dă lecţii.
n u stiu cine este dar imi place ideea de a dona ceva in sprijinul tinerilor artisti. Daca ne-am gandi mai des la altii, daca am renunta la nimicuri gen tigari sau o bere,etc. lumea ar fi mai buna, mult mai buna.
Mai Ioana, daca si ea e un blogger influencer, inseamna ca nu mai stim care sunt adevaratele valori in tara asta, serios iti zic! sunt curioasa ce-ai putea tu avea de invatat de la ea, adica din postarile sale de pe blog pt ca eu nu am gasit nimic interesant care mi-ar putea fi de folos. Parerea mea e ca nu trebuie sa ridicam in slavi chiar pe toata lumea!
N-am zis ca e blogger influencer, ci doar influencer. Ca vrem sa admitem sau nu, si-a format o comunitate. Si are si strategii social media pe care le aplica cu regularitate. Chiar daca nu sunt pe stilul meu, lucru pe care l-am mai spus.
Sunt curioasa care e comunitatea aia de care zici tu aici. 😀 In fine…
Cei aproape 6.000 de oameni care i-au dat follow (pe facebook, că pe alte reţele nu am verificat). Şi feedback-ul pe care îl primeşte all the time în social media. Deci clar e vorba de o comunitate. Tu te implici foarte mult în situaţia creată, te-ai aprins destul de tare :D. Pe mine nu mă interesează aşa de mult, doar că văd nişte cifre şi nişte rezultate (pe care noi nu le avem).
Sunt boboc cumva in treburile astea despre blogging, dar observ cumva tot mai multe scandaluri d-astea in ultima vreme, care cumva ma dezamagesc. Cert e ca nici lumea asta a blogurilor nu e chiar atat de roz precum o vedeam acum trei ani, doar ca cel mai bun lucru pe care il poti face in acest sens este sa nu te implici. 😀
Asta am tot incercat sa fac, de aceea nu tin partea nimanui.
Adriana Sandru cumpara tablouri pentru ca asa ar iesi mai ieftin decat sa-i plateasca lui Fuego daune morale si nu pentru ca asa ar fi vrut ea, hai sa fim seriosi si sa n-o mai laudam asa mult!
Dar nu cumpara tablouri. Sau, cel putin, nu din cate stiu eu.
Daca ar fi data in judecata, ceea ce ar si merita dupa parerea, pentru a nu mai fi asa tare-n “tastatura”, poti sa fii sigura ca ar plati mai mult de 1000 lei, deoarece Fuego ar castiga procesul, iar ea ar fi nevoita sa scoata din buzunar cheltuieli de judecata + daunele pentru prejudiciu de imagine. Deci, concluzia este ca domnisoara cumpara tablouri pentru ca i-a cam intrat morocovu’n c*r si nu stie pe unde sa scoata camasa.
Ea a crescut prin lucruri de genul. A avut buzz cu tanti Raduleasca, a mai incercat un alt buzz, a venit asta, dar si-a pus in cap o tona de fane ale cantaciosului. Si femei la varsta a 2 a are destule prin zona.
Cumva roata i s-a intors. Ioana, vorbeam noi, la un moment dat, despre asta. Roata se intoarce pentru oricine.
Si daca esti intr-o parte sau in cealalta a baricadei nu inseamna ca o hateresti pe fata sau o aperi. Fiecare isi expune o parere.
Exista o diferenta intre a expune o parere negativa, justificand-o si utilizand un limbaj decent, si a fi hater.
Ioana, imi pare rau sa citesc asa ceva la tine. Sincer, nu inteleg rostul acestui articol.
Ca sa-ti arat de ce nu ai dreptate, iti spun ideea de baza: in blogging toata lumea este egala. Toata lumea ARE VOIE sa spuna ORICE, atat timp cat nu calomniaza ori insulta. Cand se trece bariera legala, cum a facut madam Sandru, se poate ajunge in instanta, cum s-ar putea sa se ajunga in cazul ei.
De ce nu ar avea voie un blogger de o zi sa-si spuna parerea despre caz? Are si el 20 de unici, ea are 2000, care e problema? X isi face reclama pe spatele ei fix cum ea isi face reclama pe spatele lui Fuego ori pe spatele Mihaelei Radulescu. Sa inteleg ca ea are voie sa-si faca astfel trafic, dar altii n-au? Da, stiu, ea n-a scris pentru trafic, ci de amorul artei. Arta aia pe care o jignea Fuego pentru ca nu se filmase pictand.
Am menţionat că nu sunt de acord cu ce a făcut în cazul ăsta. “Nu-i ţin partea Adrianei, dar nici nu arunc cu noroi în ea.”
Practic cei care sunt mai mici decât ea şi care au aruncat cu noroi nu au făcut altceva decât să îi urmeze exemplul. De aceea nu sunt de acord cu asta, pentru că nu-i o conduită ok. Mi-ar plăcea să văd aceiaşi bloggeri că ies în faţă cu ceva bun. În locul insultelor nenumărate ar fi putut, măcar unul dintre ei, să se desprindă de turmă şi să scrie un material pertinent. Însă toţi bloggerii mici au vrut exclusiv să muşte un pic din greşeala pe care a făcut-o ea şi, practic, să îi urmeze oarecum exemplul, de a vorbi de rău despre alţi oameni.
Cand intri in cocina te mananca porcii. Cine ridica sabia, de sabie va muri.
Cine se agata de orice pt trafic, va pati la fel din partea celor mai mici decat el/ea.
Adriana primeste fix ceea ce merita. A o plange pe Adriana mi se pare gretos. E ultima persoana care merita o lacrima.
N-o plang. Era doar o parere in calitate de outsider. Ca nu ma intereseaza niciuna din tabere. 😀