Unii oameni chiar fac minuni. Ne-am întâlnit la trezorerie, într-o zi care era oricum numai bună nu era, mai ales că eram acolo să dau bani. Ne-am recunoscut de pe facebook, deşi nu schimbasem niciodată două cuvinte. Ne ştiam doar… din câteva schimburi de like-uri. Cu toate astea, niciunul dintre noi nu a fost ipocrit şi nu ne-am prefăcut că nu ne ştim din vedere de undeva. De pe facebook, ok, dar ne ştiam din vedere. Am zis bună şi mi-a răspuns. Ulterior m-am aşezat la rând la ghişeul la care aveam eu treabă. Nu ştiam de ce merge aşa de greu, până când agentul de pază mi-a făcut semn cu mâna către afişul mic din geamul de la ghişeu. Funcţionarii erau în pauza de masă.
Asta, plus nişte chestii care mi s-au întâmplat recent, m-au făcut să am un sentiment… nu de amărăciune… mai degrabă o stare de dezertare. Uneori simt nevoia să mă dau bătută. Nu mă mai doare, nu-mi mai e frică, nu mai simt altceva decât un gol. Atât. Un gol infinit. Şi în momentele alea mă gândesc numai la chestii stupide. Vorbeam cu băiatul pe care tocmai îl salutasem, cel pe care îl ştiam de pe facebook. Discutam despre vreme. Small talk, right? Şi unul din gândurile mele stupide a prins grai. L-am întrebat “De ce, după ploaie, de fiecare dată e plin de melci? De unde apar melcii? Că, de plouat, sigur nu plouă cu ei”. A zâmbit un pic. În momentul ăla mi-am dat seama că am zis nişte perle, dar m-am făcut imediat “că plouă”. Apoi m-am fofilat şi cu greu am mai articulat câteva cuvinte.
Cam 3 ore mai târziu, prin intermediul unui astfel de site, am primit acasă un buchet de flori şi o felicitare. De mult n-am mai zâmbit aşa, din tot sufetul. Pentru astfel de gesturi cred că nu există suficiente cuvinte prin intermediul cărora să spun “mulţumesc”. Florile vindecă tot, mai ales în momentele potrivite. Iar noi doi nici măcar nu ne cunoaştem. A fost pur şi simplu un gest ca de la om la om. Adresa mi-a aflat-o din online. Cine le are cu online-ul ştie cât de uşor se poate afla o adresă :D.
N-aş fi visat niciodată că o să primesc un buchet de trandafiri de la un om pe care nu-l cunosc şi care a vrut doar să-mi facă ziua mai frumoasă. Îţi mulţumesc din suflet!
Asta e cea mai frumoasă zi, after a long loong time.
Random acts of kindness are magical! Ma bucur ca ti-a inveselit cineva ziua si intr-o modalitate atat de frumoasa.
Ce gest draguuut! Si mie-mi place sa primesc flori. 😀
Iubesc florile de cand eram mica ♥
Un gest foarte frumos! Acum, citind articolul tau mi-am dat seama ca am noroc fiindca Dragos nu m-a intrebat inca de ce apar melcii dupa ploaie, fiindca habar n-am si o mama ar trebui sa le stie pe toate. Dau acum un search pe Google. 🙂
Si eu am dat search cand am ajuns acasa. Printre altele am aflat ca ouale de meci sunt comestibile si se comercializeaza sub denumirea de “Caviar Frantuzesc”. Cu informatia asta am ramas in minte dupa toate chestiile pe care le-am citit.
Aici am gasit mai multe informatii interesante despre melci: http://ferma-melci.blogspot.ro/2013/02/imperecherea.html#.VzppXIR97IU
Super. Se întâmplă atât de rar asemenea lucruri încât poti să le numesti uneori minuni. Gesturi minunate pentru oameni minunati.
Mai rar astfel de gesturi:).
Aceste gesturi chiar că te fac să uiţi de toate. Cred că trandafirii sunt florile care “dezgheaţă” orice inimă şi fac fericit pe oricine.
M-as fi bucurat la fel de mult pentru orice alt tip de flori. Gestul in sine mi s-a parut genial 😀
Florile fac minuni si in cazul meu si multumesc Cerului ca mi-a dat un sot care nu are nevoie de motive speciale pentru a darui flori. Sunt o rasfatata din punctul asta de vedere. Cel mai mult imi plac freziile si bujorii si pot sa ma laud ca am mai mereu flori in vaza.
Esti o norocoasa! 😀
Si mie imi plac mult freziile si bujorii. Si orhideea. Si trandafirii si lalelele… Mmai toate florile :))
Bunica sotului imi povesteste mereu despre cum tria melci pentru export. 🙂
Frumoasa surpriza, zambet pentru zambet!
Interesanta chestie. Dar banuiesc ca a fost un job destul de greu.
Foarte frumos gestul. Mai rar, poate chiar spre imposibil sa dai peste astfel de oameni. 🙂