Să renunţ la…

Am descoperit că sunt maleabilă dincolo de împotrivirea mea și că după ce mă adaptez noului nu prea mai reuşesc să-i dau drumul. Ca un soi de exemple sunt următoarele rânduri.

Să renunţ la Mozilla Firefox pentru Google Chrome nu suna deloc bine la început dar imediat după ce am încercat Chrom-ul, deşi mă aşteptam să dureze două-trei zile până să mă familiarizez cu toate comenzile, n-am mai vrut să renunţ la el. Voiam doar să-l încerc pentru că se spunea că e mai rapid decât oricare alt browser. Într-adevăr! Este! Ştiu că viteza în cazul browser-elor ţine şi de versiunea instalată, numărul bookmark-urilor, add-on-urile instalate etc. dar fiecare browser, dincolo de aspectele astea, are propriile performanţe şi cred că Chrome e cel mai bun. A se subînţelege cel mai bun pentru mine pentru că sintagma de “cel mai bun” se atribuie în funcţie de nevoile şi preferinţele fiecăruia (am auzit că pentru programare Firefox-ul este preferat).

Să renunţ la Windows XP pentru Windows 7 a fost o altă decizie grea la care m-am adaptat repede şi la care n-aş mai renunţa decât obligată de circumstanţe (cam grea partea cu obligativitatea căci la câte opţiuni sunt în ziua de azi se găseşte leac pentru orice problemă informatică).

Să renunţ la telefonul cu taste pentru cel cu touchscreen… ei bine, asta n-a fost cea mai inspirată decizie. Regret alegerea făcută şi n-am să o mai repet pe viitor decât dacă e vorba de Apple iPhone.

Să renunţ la tipii cu blugi extra largi şi tricou xxl… dar, stai, la ăştia n-am renunţat, încă am o slăbiciune pentru ei… Probabil pentru că îmi aduc aminte de o perioadă tumultuoasă (dar bună) prin care am trecut. O perioadă pe care mă gândesc să o inscripţionez pe piele pentru că e ceea ce sunt chiar dacă aparent m-am schimbat. Nu uit de unde am plecat, cum am crescut şi cu cine am crescut. Chiar dacă adolescenţa nu e tocmai perioada din care ieşim cu tovărăşii, am spart acest concept păstrând câţiva dintre oamenii cu care am crescut. Jos pălăria pentru ei! Oamenii alături de care creştem sunt cei mai vinovaţi (la modul pozitiv în cazul de faţă) pentru modul în care ajungem să fim. Mă bucur cum sunt şi lor le datorez jumătate din omul care sunt astăzi.