(Postarea de astăzi este una dintre cele mai emoţionante provocări de care am avut parte de când sunt în blogosferă.)
Dragă Ioana,
Ştiu că îţi plac scrisorile şi că îi scrii des verişoarei din Giurgiu.
Eu sunt… tu. Sunt versiunea ta din viitor şi îţi scriu pentru că aş vrea să faci greşeli mai inteligente decât am făcut eu. Nu sunt dezamăgită de punctul în care am ajuns, ci de drumul parcurs şi de deciziile pe care le-am luat şi care m-au cioplit ciudat. Eu nu mai pot da timpul înapoi. Dar tu poţi să fii o versiune mai bună a noastră. Într-o oarecare măsură, deşi suntem aceeaşi persoană, suntem versiuni diferite.
Ştiu că toată chestia asta cu viitorul sună atipic, dar mai ştiu că noi credem în viaţa pe alte planete şi în focul care arde în fiecare din noi. Da, suntem ciudăţele, şi căutăm totuşi garanţii. Acum, de exemplu, ca să te convingi că sunt eu, îţi spun ceva ce ştim doar noi două. I-am trimis o scrisoare Georgianei, în judeţul Giurgiu, şi am pus o pătrăţică de ciocolată Africana în ea. Au desfăcut-o la poşta de acolo, crezând că sunt droguri, după care au chemat-o pe Georgi să ia scrisoarea şi să îi spună răspicat să o înveţe pe ruda aia de la Pucioasa că ciocolata nu se trimite în plic…
Acum, că te-ai convins că-s eu, am să-ţi spun ce mi-ar plăcea să schimbi în drumul tău. Ce am făcut eu şi n-a fost ok, să ştii să faci greşeli mai bune şi cu impact pozitiv. Da, pot fi greşeli pozitive. Ştiu că familia e aşa cum e, ştiu că nu e vina ta, ştiu că… că o să scapi de durere peste 2 ani şi o săptămână. Că va avea un accident şi bătăile se vor termina. Vei fi, în sfârşit, un copil care va putea alege pentru el. Chiar dacă te vor speria în continuare oamenii violenţi, tu să fii mai puternică decât ei! Mai puternică şi mai pregătită să reuşeşti în viaţă. Ce e greu o să se termine în punctul acela.
Să nu te simţi debusolată sau părăsită, căci moartea este o parte naturală a vieţii. Să înveţi să gândeşti pentru tine şi să nu renunţi niciodată. Eu am renunţat de prea multe ori şi regret fiecare dezertare în parte, chiar dacă numărul lor e pierdut de mult prea multă vreme…
Şi studiile sunt importante, dacă le alegi cu cap.
Eu m-am trezit acum, la 25 de ani, că vreau să termin o facultate pe care am absolvit-o de 4 ani, dar împotriva căreia m-am răzvrătit pentru că… facultăţile în prezent sunt în mare parte inutile. Nu înveţi mare lucru, multe materii fiind de umplutură, şi nici nu te ajută cu ceva pe viitor. Am lucrat în domenii în care alţii doar visau să ajungă, fără să am studii superioare pe atunci, deci sunt dovada vie că se poate. Dar vreau ca tu să fii o versiune mai bună a noastră.
Ştiu că eşti rebelă, că doar sunt versiunea ta mai mare, dar mai ştiu şi că toată această rebeliune poate da naştere unor idei grozave. Important este să le duci până la capăt, să nu renunţi niciodată!
Dacă ar fi să dau timpul înapoi, aş opta pentru alte studii. Ceva complet diferit. Ceva care să mă ajute pe termen lung, fără să-mi mănânce sufletul, timpul şi banii pentru care mama a muncit din greu. Aş opta, fără doar şi poate, pentru ceva atipic ţării noastre. Este ceea ce îmi doresc pentru tine, drumul pe care eu n-am ştiut să păşesc. Există o şcoală în Bucureşti, acolo unde bate inima ţării noastre şi unde te poţi dezvolta mult mai repede şi mai frumos, o şcoală la care te poţi înscrie după terminarea clasei a VIII-a, adică fix acum. Ştiu că acum tu eşti în clasa a VIII-a.
Nu-ţi face griji. Am simţit de aici, din viitor, cum ţi-a tresărit inima când ai auzit. Şcoala aceasta durează 3 ani şi este un proiect educaţional susţinut de Ministerul Învăţământului şi Cercetării Ştiinţifice. Aşadar, curaj! E timpul să faci un pas important pentru tine, pentru noi. Promit să te privesc din viitor şi să mă bucur alături de tine că ai decis să iei decizii mai inteligete decât mine. Şcoala aceasta se numeşte o’SCAR. Notează-ţi pe ceva, să ţii minte! „o’SCAR” – Şcoala Comercială Austriacă din România. E gratuită şi sunt doar 56 de locuri disponibile. Ai O GRĂMADĂ de avantaje acolo! Mama nici nu trebuie să se îngrijoreze, pentru că eşti isteaţă şi o să iei bursă (se oferă o bursă lunară de până la 400 de lei). Plus cheltuieli de transport asigurate.
În cadrul şcolii o’SCAR, aflată în incinta Colegiului Economic Costin C. Kiriţescu, vei avea o grămadă de oportunităţi care îţi vor prinde bine nu doar în timpul studiilor, ci şi mai târziu. Mai ales mai târziu! Ascultă-mă, oricât ai fi de rebelă, căci ştiu ce-ţi spun. Mă lovesc chiar acum de o grămadă de eşecuri din cauză că nu am studiat ce trebuia şi unde trebuia. La o’SCAR vei avea parte de o formare profesională după sistemul dual, sistem cu tradiție în ţări precum Austria, Germania și Elveția. Segmentul de studii este cel al vânzărilor. Vei învăţa de la profesionişti , inclusiv cu pregătire practică, în funcţie de domeniul tău preferat: încălţăminte, fashion, sport, mobilier şi telecomunicaţii (7 companii multinaţionale fiind incluse în programul acestei şcoli – Billa, Deichmann, Hervis, C&A, Humanic, Kika şi Telekom România).
La finalul şcolii o’SCAR, adică după 3 ani, vei avea suficientă practică în domeniu dar şi studii recunoscute la nivel european, astfel încât îţi va fi foarte uşor să ai un job. Mai mult de atât, o să ai prioritate la angajare dacă doreşti o carieră în vânzări într-una dintre companiile menţionate mai sus. Eu zic să alegi Kika 😀 . Sau Hervis. O să-ţi placă acolo, plus că diploma de la şcoala o’SCAR îţi oferă posibilitatea de a avansa. Practic, când alţii abia termină facultăţi inutile, tu o să ai deja experienţă vreo 4-5 ani în domeniul vânzărilor. Cel mai probabil vei fi deja manager de vânzări când ei vor veni să cerşească un loc de muncă. Afirmaţia asta e atât de dureroasă în prezent…
Alege inteligent! Fii rebelă în continuare, nu lăsa pe nimeni să-ţi taie aripile şi… te rog, fă alegeri mai inteligente decât mine! Poţi să realizezi multe în viaţă. Mergi pe drumul tău. Eu am greşit o intersecţie, dar tu, te rog, mergi pe drumul tău şi lasă-mă să mă bucur că undeva, în univers, o versiune a mea chiar a fost suficient de deşteaptă încât să aleagă ceea ce e mai bine pentru ea.
Cu sinceritate,
Ioana Radu – cea din 2016, dintr-un univers paralel.
Ioana ta seamana tare mult cu Cristina mea. O sa vezi maine, adica azi, ceva mai incolo. Poate pentru ca, in ziua de azi, facultatile chiar creează oameni dezamagiti? Bine, stiu ca nu e numai vina lor dar parca prea suntem multi cei care am ajuns la concluzia ca ne-ar fi fost mai bine sa facem o scoala de tipul celei descrise de tine si sa ne croim o cariera de mici, fara sa mai pierde timp si toci incaltari prin facultati.
Eu inca mai tocesc incaltari. Saptamana asta am licenta. Dar o dau doar pentru ca au trecut deja 4 ani de cand am terminat facultatea, iar daca ar mai trece inca unul studiile s-ar anula. Chiar daca stiu ca nu ma ajuta cu nimic, macar sa am o foaie care sa ateste ca n-am facut degeaba naveta timp de 3 ani.
Am studiat inclusiv istoria tiparului, un curs care sunt convinsa ca ma va ajuta foarte mult in viata. :))
Chiar regret ca n-am optat pentru o scoala in cadrul careia sa invat ceva concret.
Oh God! Cred ca ar rezulta un manuscript daca mi-as scrie mie, cea de la 14 ani. Si da, as face total alta facultate, as urma total alta cariera. Cel mai important lucru pe care mi l-as zice ar fi sa am incredere in mine si sa renunt la a mai face lucruri doar pentru a multumi pe ceilalti. M-as convinge ca indiferent de ce fac, acele persoane care au stat langa mine, o vor face in continuare si nu ma vor abandona, cum a facut-o altcineva.
Oh well, dar uite ce mari si frumoase am crescut, chiar daca poate credem ca am ales gresit la un moment dat.
Bafta la licenta! Foarte bine ca iti iei diploma pentru ca eu stiu ca a facut diferenta hartia aceea in anumite momente.
Multumesc mult, Teodora! Sper sa iau nota mare si la scris, dar si la oral. Adica eu am pretentii de la mine in general. Cand fac un lucru, imi place sa-l fac asa cum trebuie, adica cel putin bine. Am ceva emotii, recunosc 😀
E foarte adevarat ca acum se pune mult accentul pe ceea ce stii practic sa faci si e mai bine sa urmezi o astfel de scoala care iti ofera o calificare si experienta in domeniu, ca asta vad eu ca se cauta acum. Eu nici nu am indraznit sa-mi scriu o astfel de scrisoare pentru ca ar fi prea dura, prea crunta.
Am fost cat de cat blanda cu mine, pentru ca o sa aiba altii grija sa fie duri indiferent de drumul pe care aleg sa merg… Mi-am oferit in scrisoarea asta exact linistea dupa care tanjeam la 13 ani.
Ce bine ar fi fost să se poată da timpul înapoi… Să pot schimba totul. Şcoală, mod de viaţă, mentalităţi.
Să am vârsta de atunci… cu mintea de acum.
Studiile superioare? Dacă ai pile, ai parte… de un job bun. Este o metodă specifică României. Noroc că mai vin alţii să ne dea o şansă mai bună.