Simplu şi negru. Mult negru.

Când eram mică dormeam în patul din bucătărie. Da, am genul acela de apartament cu bucătăria mare. Îmi plăcea la nebunie să dorm acolo, chiar dacă patul era înalt şi… mie îmi plăcea să dorm pe muchia lui, astfel că nu de puţine ori m-am rostogolit luând podeaua în braţe. Dar şi voi aţi căzut din pat, nu? 😀 Ulterior am trecut la un pat mare, genul acela pentru care mulţi copii ar fi fost geloşi. Chiar şi oameni mari. Dar câţiva ani mai târziu mă mutam deja cu chirie. Tot cu prima mutare de acasă a venit şi prima investiţie în mobilier. O canapea extensibilă, cu lateralele paralelipipedice îmbrăcate în piele. O minunăţie de canapea pe care am iubit-o de când am văzut-o. Ideea este că am luat-o şi cu bani buni. Sunt de părere că, dacă vrei să găseşti canapele şi fotolii extensibile la super preţuri, găseşti! Dar trebuie să vrei! Sună destul de logic, ştiu, dar în urechile unora ideea asta capătă cu totul alt ecou…

Ce nu e logic, de fapt, sună cam aşa: canapelele simple de obicei sunt mai scumpe decât cele cu o grămadă de detalii şi brizbrizuri. Aici nu văd logica, deşi încerc. Eu sunt, oricum, genul care se uită numai după piese de mobilier pătrăţoase şi într-o singură culoare. Nu-mi plac liniile curbe şi nu am o justificare pentru asta. Creierul meu nu este de acord cu ele. Citisem undeva că e chestie psihologică şi că sunt un om dintr-o bucată, că pentru mine nu există nuanţe de gri. Nu m-am simţit în descrierea respectivă, deci încă mai cred că e doar o chestiune de… gust/preferinţe. Uite, de exemplu, îmi place asta:

Nu insist să fie neagră, deşi e culoarea mea preferată. Dar aş vrea să stau liniştită dacă am musafiri care varsă cafeaua pe canapea sau dacă mie îmi scapă felia de pizza din mână (când mă uit la un film sau la meci). Yup, I’m that kind of girl. Iar viaţa e scurtă, nu poţi sta mereu mereu să mănânci în bucătărie. Poate vreau să dau un party. Ce fac? Pun afiş că gustările trebuiesc consumate exclusiv în bucătărie? Nu sunt chiar atât de nebună :)). Aşa că prefer să-mi adaptez mobilierul la un stil de viaţă activ şi cât mai puţin stresant. Oarecum minimalist, dar cu câteva accente dulci. Nu ştiu exact ce anume. Poate o perdea cu model tradiţional românesc sau un tablou psycho. Am timp să mă gândesc la detalii.

Ah, da! Imaginea cu acea canapea neagră am preluat-o de pe site-ul Acaju.ro. Acolo m-a trimis google, fiind o gamă foarte largă de produse pe site-ul cu pricina, inclusiv fotolii extensibile (altă nebunie de-a mea). Set canapea şi fotolii nu ştiu însă dacă mi-aş lua. Sunt un pic fixistă şi nu-mi place simetria. Mi-aş lua, în schimb, o canapea şi un fotoliu. Ambele extensibile, preferabil. Pot fi şi de culori diferite, nu mă deranjează. Dar uni. Also, luna aceasta Acaju sărbătoreşte 10 ani de activitate. Serviciile lor includ livrare oriunde în România, posibilitatea deschiderii coletului la livrare (pentru a verifica dacă produsul a ajuns fără daune), garanţie de retur 60 de zile dar şi posibilitatea de a cumpăra în rate (fără dobândă! – prin cardurile de cumpărături emise de BRD, Raiffeisen, BCR, Transilvania, Credite Europe Bank, Garanti şi Alpha Bank). Să-ţi tot cumperi mobilier în condiţiile astea 😀