Mă uitam la “Hart of Dixie”, un serial pe care l-am început de curând, când la final a apărut “Subtitrări noi…” bla bla şi apoi menţiunea “Pentru soţia mea” (vezi imaginea ataşată). Chestie care mi s-a părut emoţionantă. Adică, cum vine asta?! Eu credeam că după câteva luni de căsnicie, sau câţiva ani (pentru cei mai norocoşi), se instalează definitiv şi irevocabil rutina. Rămâne… ceva. Rămâne obişnuinţa de a avea grijă de cel de lângă tine, de a-i călca şi spăla rufele, de a pune banii la comun pentru facturi, de a se împărţi responsabilităţile, de a decide cine îl ia pe ăla micu’ azi de la şcoală ori cine se duce la şedinţa cu părinţii… Rămân nişte chestii, acolo, undeva, dar nu iubirea de la care a început totul. Nu sentimentul de mândrie că lângă tine e un om minunat, nu pasiunea de a-i dărui cadouri fără nicio ocazie, nu fericirea de a face lucruri şi a i le dedica persoanei de lângă tine. Aşadar, revin la cuvintele care m-au cucerit :D… “Pentru soţia mea”. Minunat om!
Dragi cunoştinţe de sex masculin, vă doresc să vă dea Dumnezeu norocul de a avea astfel de sentimente frumoase pentru persoanele de lângă voi. Şi reciprocitate. Mulţi ani de zile, cât se poate de mulţi!
😀