Am cumpărat această carte nu pentru că a câştigat premiul Nobel pentru Literatură în 1962, de fapt habar nu aveam de acest aspect atunci când mi-am propus să mi-o cumpăr, ci o voiam pentru că personaje din mai multe filme americane (pe care s-a nimerit să le văd) au menţionat-o. E dreptul scenaristului, ştiu, dar chiar şi aşa, cartea a fost menţionată de prea multe ori ca să nu trezească o curiozitate aparte în mintea mea.
Am fost atât de pornită să o cumpăr, încât am refuzat să citesc orice recenzie, am refuzat chiar şi să caut citate din ea pe google sau orice altceva legat de această carte. Am cumpărat-o într-o zi în care mă luptam cu umbrela prin ploaie şi, trecând pe lângă librărie, am decis să fac un mic “popas”, să mai “casc ochii” la ce a apărut nou. Am dat nas în nas cu ea după vreo 10 minute de cotrobăit printre rafturile înalte.
“Şoareci şi oameni” este o carte simplă cu un mesaj puternic. Oricât de mult încerci să anticipezi finalul, mai ai totuşi speranţa că există ceva bun în oameni. Ceva mic, în adâncul sufletului lor. Dar descoperim, chiar şi la oamenii simpli, că răutatea se ascunde sub multe caracteristici. Răutatea se ascunde în frică, în dezamăgire, în prietenii de ani de zile. Răutatea se ascunde chiar şi-n sufletul celor ce au mers pe drumul bun atât de mult timp încât ai putea să-ţi dai cuvântul că nu vor călca strâmb tocmai la sfârşit de drum.
Niciodată nu am stricat misterul unei cărţi atunci când am ales să scriu despre ea. Nu o voi face nici acum. Dacă v-am stârnit cât de puţin curiozitatea, vă las să o cumpăraţi ori să căutaţi varianta electronică pe scribd sau oriunde altundeva. Cartea are doar 155 de pagini şi este foarte uşor de citit.
Lectură plăcută!
