Am un sentiment de… de parcă aş vrea să mă ascund într-un colţ, să mă fac mică, mică. Să mă pupi pe frunte. E una din puţinele momente în care nu vreau pasiune brutală. Vreau ceva… soft. Vreau să mă strângi în braţe ca şi cum m-aş putea sparge asemeni unei figurine din porţelan, ca şi cum aş fi un ghiocel pe care ţi-ar fi teamă să nu-l striveşti sub braţele alea puternice.
Mă gândesc la puţinul timp pe care-l petrecem şi la faptul că îţi urăsc serviciul din cauza asta. Uneori răbdarea îmi joacă feste. Uneori simt nevoia să cedez.
Azi m-a durut capul. Rău. Ca niciodată. Poate e din cauza temperaturii nespecifice acestei perioade. Din cauza durerii de cap am fost irascibilă şi m-am certat cu toată lumea. Acum, spre seară, m-am mai domolit puţin. Îţi simt lipsa câteodată. Aşa o să fie mereu?
Simt nevoia să cerşesc cuvinte frumoase.
inital credeam ca e un articol legat de software…
*unul din putinele
awwww. soft terra
Ce ai facut mama Terra ti ai dat seama ca ai suflet?
@pariuri2009 (Florin)
E sarbatoare cand vorbesc soft, stiu 😀
Am suflet, problema cu el este ca nu-l gasesc in marea majoritate a timpului. De obicei il uit acasa.
🙂 specific vărsătorilor:P
@Camelia Bucur
Intr-adevar 😀
:))) si cand ma gandesc ca Terra… zicea ca nu are ce face cu ea :)))))))
inca odata am dreptate eu 😉
bai terra bai, tu ai comentat pe primul meu post 🙂
Cat de mult ai putut sa te schimbi.
:O
@17now17forever
Nu m-am schimbat. O data pe luna sunt sensibila.
haha. toate suntem o dată pe lună mai sensibile :)) :*