Diverse

Studiu, machiaj și câteva rânduri despre… altceva

By | 24.12.2018 | 2 Comments

Când nu mai rămânem cu nimic, când pare că totul în jurul nostru se destramă, dacă deschidem ochii vedem că am rămas totuși cu ceva. E acel ceva pe care nu ni-l poate lua nimeni. Sunt cunoștințele asimilate până în acel punct, cunoștințe pe care le putem folosi în avantajul nostru aproape oricând.

Chiar dacă m-am angajat cu normă întreagă din anul doi de facultate și am avut de pe atunci un loc de muncă la care râvneau mulți alții, nu m-am culcat niciodată pe o ureche. Am știut că nu m-am născut sub o stea norocoasă și că primirea unei oferte de job bun e doar rodul faptului că am învățat bine și totodată nu m-am temut de muncă, luând-o ca pe o provocare. Cred că așa a fost fiecare nou început pe care mi l-am oferit, o provocare. Și de curând am mai acceptat una, anume reluarea studiilor, chestie care îmi poate deschide noi drumuri, adică noi posibilități de a o lua de la capăt oricând.

Îmi place că m-am trezit dintr-o oarecare adormire și am început să studiez din nou. Când m-am înscris la cursul de Publicitate de la Eurocor am crezut că n-o să rezist până la final, că 12 luni de studiu înseamnă mult pentru cineva care a terminat facultatea cu 5 ani în urmă și de atunci nici că mai avusesem vreun contact cu studiul. Dar lunile au trecut, toate cele 12, așa cum era firesc, și m-am trezit că am absolvit cu brio și că sunt specialist în Publicitate. Lucrez deja în domeniul acesta, cursul făcându-l pentru a-mi mări volumul de informații, cât și pentru a avea o diplomă care să-mi certifice pregătirea.

Și de atunci nu m-am mai oprit din învățat. Prinsesem gustul, așa că am optat pentru altceva. M-am înscris la un curs de machiaj care durează 8 luni. Este o bază preponderent teoretică destul de stufoasă, adică primesc lunar un caiet de studiu de 50 de pagini (format A4), cât și o temă la finalul fiecărei luni, având atât exerciții teoretice, cât și practice. De exemplu la unul dintre exercițiile practice a trebuit să exemplific pe niște fișe cum anume corectez anumite detalii ale feței folosindu-mă de machiaj (un nas strâmb, o pleoapă căzută; chestii de genul acesta, care pot fi corectate cu ajutorul umbrelor și al luminilor).

Machiajul nu e doar o artă a înfrumusețării, ci și o modalitate de a reda unor oameni încrederea de sine. Un boost mic, fie el vizual, poate fi exact acea picătură de care are cineva nevoie pentru a pune lucrurile în mișcare. Machiajul nu e doar despre superficialitate, ba cred că sunt superficiali doar cei care văd exclusiv latura asta a lucrurilor. Machiajul este și despre încredere, etichetă, curaj și chiar și eleganță.

curs machiaj Eurocor

Sunt situații în care se cere să purtăm măcar un machiaj natural, din respect față de interlocutori. Știu că e firesc să-i lăsăm să ne vadă cearcănele, ca simbol al muncii noastre asidue, la fel cum e firesc să îi lăsăm să ne privească eventualele imperfecțiuni ce-și fac apariția pe tenul nostru în perioada critică a lunii. Însă e la fel de normal să ascundem cearcănele și imperfecțiunile și să îi determinăm pe interlocutori să ne ofere atenția deplină. Nouă să ne-o ofere, nu să tragă cu ochiul la cearcăne și să se întrebe câte în lună și în stele. Nu e treaba nimănui de ce avem cearcăne. Nu suntem datori cu explicații. Personal consider că e mai bine să ascund toate chestiile acestea și să îi determin pe oameni să mă privească fix în ochi pe tot parcursul discuției. Totodată, am putea avea în vedere și faptul că un chip frumos poate fi și intimidant.

Chiar și eu recunosc că știu persoane de sex feminin spre care privesc cu admirație pentru puterea lor de a arăta mereu impecabil și de a se purta în consecință. Sunt persoane atât de puternice încât nimic nu poate sta în calea lor. În încercarea de a fi ca ele, de a fi și eu aranjată cât mai des, o chestie care să vină în completarea omului care sunt (așa cum este și cazul lor, că nu-s doar niște chipuri frumoase), sunt dimineți în care mă întreb cum de reușesc ele să se adune tot timpul și cum de nu le stă în cale nimic. Dacă mi-e rău nu mă machiez. Dacă o dată pe lună mă trezesc târziu, nici atunci nu mă machiez. Dar ele… ele par să sfideze orice dimineață vitregă și să domine totul din primele minute ale zilei. Le privesc cu admirație pentru asta și știu că pot învăța de la ele. Practic asta cred că e o modalitate de a ajunge să fiu cea mai bună versiune a mea, să găsesc oameni spre care să privesc cu admirație și de la care să împrumut gesturi, obiceiuri și alte elemente pentru care îi privesc cu drag.

E a treia lună în care primesc coletul de la Eurocor cu al meu curs de machiaj. Sunt încântată de el și simt deja că am învățat lucruri pe care nu le știam, lucruri care să-mi fie mie de folos când mă machiez, dar care să mă ajute să machiez corect și alte persoane.

În viziunea mea este important că învăț, că nu m-am oprit după ce m-am văzut cu studiul publicității dus la bun sfârșit. Deși, între noi fie vorba, publicitatea se schimbă constant, așadar încerc să țin pasul cu ea în aceeași măsură în care încerc să învăț și lucruri noi din alte domenii. Ce-ar fi viața asta fără asimilarea de noi informații? 😉

Voi ați luat în calcul începerea unui curs? Nu contează ce vârstă aveți sau cât timp a trecut de la ultimul curs absolvit. Vă doriți să învățați ceva anume în prezent? Dacă da, cine sau ce stă în calea îndeplinirii acestei dorințe? 😀

2 Comments

  • Reply

    Cristina Dragomir

    29/12/2018

    Esti deja la al treilea curs de la Eurocor sau am pierdut eu socoteala? abia astept sa aflu din articolele tale mai multe ponturi pentru machiaj, ca eu stii ca sunt varza la capitolul asta. La teorie cred ca m-as descurca, dar la practica… m-as dezamagi cu siguranta. Sa ai spor! Inca o data te admir ca resusesti sa iti faci timp pentru atatea chestii faine in viata ta!

    • Reply

      Ioana Radu

      16/01/2019

      Multumesc mult, Cris! E al doilea curs, dar abia am prins gustul si planuiesc sa investesc constant in mine, sa aflu cat mai multe lucruri 😀 .

Leave a Reply