Subiectul meu de carte

Băieţii de la Blogal Initiative, organizatori ai Campionatului Naţional de Blogging, împreună cu Editura Univers m-au provocat să scriu despre o întâmplare din viaţa mea care cred că ar face un subiect bun de carte. E cu dus şi-ntors pentru mine, căci m-am gândit de câteva ori să fac asta… dar am abandonat „proiectul” după primele câteva pagini. Nu din delăsare cât din ideea că nu merit să scriu o carte inspirată din ceva ce am trăit. Sau, dacă aş face-o, ar fi cu sens conotativ.

Aş descrie fiecare dimineaţă pe care am început-o cu un accident, la care ajungeam şi îmi făceam treaba iar apoi scoteam un pachet de biscuiţi din buzunar şi doar observam cursul ulterioarelor acţiuni în timp ce colegul le filma cu toată meticulozitatea, aş descrie aceste dimineţi fără să amintesc de ele, ca şi cum o parte din creierul meu s-ar încăpăţâna să le vadă altfel. Până la urmă… am făcut atâta caz pe chestia cu accidentele încât uneori mă simt ipocrită.

Mi-am câştigat pâinea din durerea altora. Şi ăsta-i doar unul din motivele pentru care am ales să-mi dau demisia din presă. M-a transformat într-un om mai rău decât eram înainte. Am devenit mai ipocrită şi mai puţin sensibilă. Am devenit omul pe care-l dădeam ca exemlu de „aşa nu”.

M-am oprit, m-am uitat la mine şi nu mi-a plăcut. A fost momentul în care am decis că trebuie să renunţ la job sau să renunţ la umanitatea care mai pâlpâia un pic în mica mea cavitate toracică. Şi am ales omul. Într-o lume în care omul nu mai contează. Dar nu mă interesează ce contează în lume, important e să fiu împăcată cu mine.

O parte din mine s-ar întoarce. Nu pentru bani, nu pentru a construi o carieră, ci pentru că oamenii care se sting din viaţă merită pe cineva care să scrie despre ei cu sufletul, şi nu dintr-o obligaţie mecanică. Dar nu mă mai întorc. Prefer să fiu ospătar, să cunosc oameni vii.

Mă bucur că am ales să nu renunţ la umanitate.
Eu contez mai mult decât o meserie care dă bine pe foaie şi un salariu bun. În fond, mă mulţumesc şi cu salarii mediocre, căci nu-mi doresc foarte mult de la viaţă. Sunt fericită atâta vreme cât suntem împreună. Sunt fericită şi câtă vreme pedalez şi sunt fericită de fiecare dată când reuşesc să-mi cumpăr câte o carte. Restul sunt, majoritar, lucruri de care nu avem nevoie.

Dacă tot am adus vorba de cărţi…
În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găsiţi aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Vouă ce cărţi vă plac cel mai mult? Eu citesc aproape orice, de la SF şi romane poliţiste pâna la chick-lit şi manuale cu limbaj de programare. Îmi place diversitatea 🙂