Nu cred în “jumătăţi” dar cred în suflete pereche. Pentru că un om, ca individ, nu poate să aibă pentru el o persoană undeva pe glob, bine stabilită. Treaba cu sufletele pereche o văd altfel. Oameni care se completează armonios, acţiuni care vin de la sine, dureri care se simt fără să fie faţă în faţă.
Nimic mecanic.
Cred că d-aia li se spune suflete PERECHE.
De acord.