Adv. & Stuff

Sufletul e la mansardă

By | 23.06.2018 | 2 Comments

Sunt o grămadă de vorbe și povestiri cu tâlc despre faptul că avem două motoare diferite pe care le turăm atunci când avem de luat o decizie. Sufletul și mansarda. Și câștigă motorul ambalat mai tare, adică unul dintre cele două. Ei bine, în ultimii ani mi-am dat seama că ies în pierdere, că folosesc prea mult combustibil pentru întrecerile dintre cele două motoare și că o decizie înțeleaptă ar fi să le determin să fuzioneze într-un fel, ori chiar să le oblig, că până la urmă eu le dețin pe amândouă și eu fac regulile în compania mea. Pardon, în organismul meu. Așadar mi-am mutat sufletul la mansardă, iar deciziile calculate se împletesc acum și cu dorințele. Dincolo de partea conotativă a acestor lucruri, mă gândesc ca-ntr-o zi să-i fac loc sufletului într-o mansardă denotativă. Pe larg, cât să-ți țin de urât în metrou către muncă sau către orice alt loc te-ndrepți tu acum, aș putea explica asta astfel…

Am renunțat aproape în totalitate la ideea achiziționării unui apartament. Pentru că doar la casă aș putea avea suficiente animale de companie și aș fi în măsură să salvez din când în când pisoi și câini abandonați, că mi-ar permite spațiul. Și doar la casă aș putea să am o terasă ca în povești, multe flori și spațiu pentru un atelier de biciclete. Și doar la casă aș putea să am o herghelie de panouri solare și, pe termen lung, să nu mai cotizez la stat pentru energie electrică, apă caldă, căldurică…

Am spus adesea că nu sunt adepta locuințelor mari și nu văd rostul vilelor, cu excepția familiilor numeroase (dar toți își iau zborul mai devreme sau mai târziu, iar locuințele alea vor ajunge din nou să fie prea mari și prea goale).

Când zic că sufletul mi-e la mansardă mă gândesc la o căsuță mică. Un parter open space (pe post de bucătărie și living) și o baie în care să am loc să mă mișc. Iar sufletul, cu tot cu corpul ăsta în care îl car, să mi-l odihnesc în dormitorul de la marsardă. Pentru că orice spațiu, în viziunea mea, trebuie valorificat. De ce să am o casă mare cu o mansardă goală? Când pot să am o casă modestă cu o mansardă utilă. Și VELUX are ideea asta cu lumină naturală, aer proaspăt și calitate a vieții, idee pe care o aplică în procesul de creare a ferestrelor. Cum îmi văd mansarda în momentele astea? O fereastră mare, cât tot peretele triunghiular de la una din lățimile mansardei. Și ori de câte ori mă trezesc să văd lumea exterioară în toată splendoarea ei, cu bune și rele, cu raze calde de soare sau picături nervoase de ploaie, cu verdeață sau copaci pe care toamna îi dezbracă fără rușine… Cei de la Velux pun în aplicare tot felul de proiecte îndrăznețe. Important e să credem în ceea ce ne dorim, să lăsăm cele două motoare de care vorbeam mai la-nceput să lucreze cot la cot și să ne dăm voie să ne bucurăm de rezultate.

Dacă tot plănuiesc să culeg flori din grădina propriei viitoare mici căsuțe, am testat și aplicația MyDaylight. M-am jucat cu aranjarea mansardei, de la pardoseală și culoarea pereților, până la unghiul de înclinație al acoperișului și cantitatea de lumină care răsfață încăperea în funcție de dimensiunile și poziționarea ferestrelor.

aplicatia MyDaylight by Velux

Dacă vrei și tu să te joci, să știi că aplicația-i disponibilă atât pentru iOS, cât și pentru Android 😀 .

Cheers!

2 Comments

  • Reply

    Cristina Dragomir

    24/06/2018

    Si tu ai probleme cu mansarda? Nu am zis la mansarda, da? Asta e marele meu regret, ca nu mi-a dat prin cap acum 8 ani, cand eram in constructie, sa facem o mansarda in care sa imi amenajez un birou numai pentru mine. Acum nu sunt nici bani si parca nici tragere de inima sa facem modificari. Mi-ar fi placut acolo, sa am lumina din belsug si sa privesc cerul cat e ziua de lunga.

    • Reply

      Ioana Radu

      25/06/2018

      Frumos jocul de cuvinte :D. Intr-o nota mai serioasa, da, te inteleg perfect, mai ales ca ai zis de bani, care-i un fel de cuvant magic in ultima vreme.

Leave a Reply