Nu ştii niciodată ce e în sufletul unui om. Niciodată. Oricât de prost ar fi să verbalizeze ce simte, oricât de deştept ar fi să afişeze contrariul. Nu ştii. Şi de cele mai multe ori, abia dacă ştie el însuşi. E greşit să pui eticheta pe ce, cum şi în ce fel simte un om. E inutil totodată. Dacă vrei să dai cu banul, fă-o! Da’ îţi cam pierzi timpul. Ai putea, în schimb, să nu te mai gândeşti dacă cel de lângă tine simte ceva (şi cât) sau nu. Să te bucuri de timpul petrecut împreună şi atat.
Oricum darurile nu le avem la nesfârşit. Oamenii sunt fraieri crezând că abţinându-se de la ceva ce îşi doresc, din simplul motiv că pot pierde controlul, pot fi mai fericiţi. Eşti fericit că ce? Că stai pe margine iar timpul trece pe lângă tine? O să vrei să retrăieşti unele perioade de timp, poate chiar toţi anii ăştia, doar pentru a face greşeli! Tiparul e sec. Nici măcar nepoţii n-o să-l digere. O să-i plictiseşti, o să alerge pe lângă străini doar de dragul poveştilor lor. Dă-o naibii de treabă! Să fim sinceri, nu faci lucruri nechibzuite doar ca să ai ce să povesteşti, ci ca să ai ce să nu regreţi dacă mâine ajungi în ceruri. De câţiva ani (puţini, că m-am deşteptat târziu) merg pe
ideea principiul “dacă mâine mor, care ar fi regretele?”… aia şi aia. Bun. Le fac. Altceva?
O să mor fericită. Sunt fericită şi am trăit frumos.
Tu… te-ai gândit ce o să regreţi că n-ai făcut?
Nu uita să-ţi faci amintiri pe care să-ţi fie ruşine să le povesteşti nepoţilor! Nu uita să trăieşti!
Tocmai de aceea am si decis sa fac o schimbare in viata mea. Cred, de fapt sunt sigura ca de acum inainte voi pune pe primul loc ceea ce vreau eu sa reusesc. Asta pentru ca pana acum am avut retineri intrucat am pus “fericirea” celorlalti pe primul plan. Iar regrete nu vor fi, poate doar dezamagiri, dar pana la urma astea ma fac sa iau viata mai in serios. Te pup.