Când mă gândesc la cadouri pe care le-am primit de la băieţi de-a lungul anilor, mă gândesc automat la faptul că unele dintre ele, deşi au fost mai ieftine, au avut şi au în continuare o însemnătate aparte. Florile, de exemplu, sunt cele pe care nu le uit. Şi mai e ceva. Un singur băiat mi-a oferit pantofi. N-a fost un cadou scump, dar a fost un cadou care m-a făcut să mă simt ca o prinţesă. Şi îmi era drag de pantofii aceia, aşa că i-am purtat multă vreme, inclusiv la serviciu. Aşa cum pentru altele cadourile speciale înseamnă şampanie scumpă şi vacanţe pe insule exotice, acesta a fost un cadou special pentru mine, pantofii.
La început au fost un pic rigizi, dar şi picioarele mele sunt de vină, pentru că sunt destul de mici şi de sensibile. Însă s-au lăsat repede comparativ cu alte perechi de pantofi. Şi i-am purtat atât de mult încât dreptul acum e mai larg decât stângul. Dar încă îi am şi încerc să găsesc o soluţie pentru asta. Pantofii aceia au valoare sentimentală şi n-o să renunţ aşa de uşor la ei. Sunt pantofii care m-au făcut să mă simt ca o Cenuşăreasă… Şi cred că orice fată, cel puţin o dată în viaţă, ar trebui să se simtă astfel. Dar poate unele sunt mai greu de mulţumit şi vor chestii mult mai scumpe decât mine :D.
Aş vrea să experimentez din nou sentimentul acela. Ce scriu aici este… cum să numesc chestia asta? Eu nu prea ştiu să cer, atunci când îmi doresc ceva. Şi scriu pe blog, chiar dacă prietenul meu nu-mi citeşte blogul decât atunci când scriu despre chestii auto :)). Va trebui să învăţ să cer. Nişte conduri fermecaţi, de exemplu, exact ca-n povestea Cenuşăresei. Bine, nu-i vreau să fie din sticlă, preferabil din piele roz deschis, sau bej, o nuanţă caldă, apropiată de culoarea piciorului. Îmi place foarte mult să merg pe jos, sunt o persoană activă, şi aş vrea nişte balerini de “cursă lungă”, also gentle with my feet, precum încălţămintea de aici.
Înainte ştiam să cer. Mergeam pe principiul că mai bine cer eu ceea ce vreau, decât să primesc cadouri total neinspirate. Dar prietenul meu e atât de minunat încât de multe ori mi-e ruşine să-i cer. Eu nu i-am luat la fel de multe cadouri şi mă simt datoare într-un fel. Ştiu că lucrurile materiale nu sunt importante, dar mai contează şi astea uneori. Până şi florile sunt chestii materiale, nu doar pantofii sau alte chestii. Tuturor ne plac cadourile. Iar în momentul ăsta… balerinii ăştia mi se par de prinţesă. May I be your princess? 😀
This is me talking to myself…
Cred că ar sta perfect pe picior de….cenuşăreasă. Nu ar fi deloc rău să primeşti în dar de la prinţul tău, balerini, sau de ce nu pantofi de argint. Nu meriţi? Eu sunt sigur că da.
pana acum 2-3 ani nici sa nu aud de balerini. Dupa ce am descoperit magia de a te simti comod, de a purta acesti pantofi cu talpa joasa, foarte usori, nu ma mai despart de ei. Am mai multe perechi, unii din piele, alții din imitație dar preferatii mei sunt cei perforati.
Cei cu perforatii imi imaginez ca sunt mai lejeri pentru ca respira piciorul in ei. Sper sa reusesc sa-mi iau si eu o pereche.
Foarte frumoși balerinii.Și eu îi prefer în schimbul tocurilor înalte.Și Cenușăreasă,mă simt în fiecare zi,numai că una mai din zilele noastre.
Nu stiu daca este feeling de Cenusareasa, dar m-am simtit extraordinar cand my better half mi-a oferit o pereche de ghete pe care mi-a spus ca e gelos. Gelozia isi avea originea in afirmatia mea ca am deja o poveste de dragoste cu acele ghete :)))
It makes sense :)). Cred ca niciun baiat nu suporta sa ne vada in preajma lucrurilor de care suntem legate sentimental.
Balerinii sunt foarte frumosi si, chiar daca eu prefer incaltamintea sport, sunt de acord cu tine ca o femeie incaltata in pantofi cu tocuri e mult mai atractiva!
Poate branturile ar fi de folos pentru pantofii largiti. 🙂
Am incercat, dar transpir rau si aluneca in fata (sunt pantofi decupati in fata). E tricky.