Temeri din copilărie: liftul şi scara rulantă

Când eram mică eram un viu complex de contradicţii. Îmi plăceau la nebunie scările rulante, mă fascinau de-a dreptul. Abia aşteptam să mă ducă ai mei în centrul comercial Muntenia şi să urcăm şi coborâm cu scările rulante. Cu toate astea, îmi ţineam respiraţia de fiecare data înainte să pun piciorul pe prima treaptă, dar şi înainte să „cobor” de pe scară. Ştii tu, cred că tuturor când eram mici ni s-a spus „ai grijă să faci pasul mare, să nu-ţi prinzi piciorul”. Din acest motiv eram terifiată, motiv pentru care îmi ţineam respiraţia şi mă concentram să nu ratez nici prima treaptă, dar nici exit-ul. Mai târziu, când m-am făcut mai mare, a început frica de lifturi. Nu existau lifturi moderne ca acum, sau nu în zonele în care ajungeam eu, motiv pentru care mă blocam adesea între etaje. Nu aveam greutatea minimă pentru sistemul cu care funcţionau majoritatea lifturilor, astfel că ele, lifturile, deduceau că nu e nicio persoană acolo şi se opreau fix între etaje, în ciuda fricii care mă cuprindea all the time.

Voi aţi rămas vreodată blocaţi în lift? Uneori funcţiona să ţopăi şi să se reactiveze. Era ca şi cum îi trimiteam semne că sunt acolo, că exist, că nu a plecat de nebun de la parter către etajele superioare, ori invers. Şi funcţiona asta cam în 99% din cazuri. Restul de 1% au fost cazurile în care strigau vecinii la mine să bag mâna prin lateralul uşii şi să pipăi după o cheiţă pe care să o răsucesc în sensul nu-ştiu-care. Well, dar când mâna mea a fost prea scurtă pentru manevra asta, am petrecut vreo 2 ore în lift şi mi-am promis că n-o să mă mai urc niciodată singură într-un lift, doar dacă e suficient de modern încât să urce şi copii ca mine (sunt un mini-om, de fapt, dar multă lume mă confundă cu copiii).

Revenind la scările rulante, cu astea sunt la sentimente mai bune acum. Doar am grijă să nu mi se prindă cordonul de la haină sau colţul de la vreo rochiţă şi să nu rămân despuiată prin centrul comercial :)). Am văzut chestia asta într-un film. Era o gagică îmbrăcată în desuuri sexy şi cu un palton pe deasupra, până la genunchi. Paltonul avea un cordon în talie, cordon care s-a prins la finalul scării rulante şi a lăsat-o pe gagică în lenjeria intimă, că altceva nu mai avea pe ea. Penibil moment. Iar eu un pic paranoică, motiv pentru care ori de câte ori când vine vorba de scară rulantă de centru comercial îmi aduc aminte de ea şi sper în gând să nu fac vreo boacănă d’asta.