Am terminat cursul de Publicitate de la Institutul Eurocor

Se cerea un material ca de final de drum (și începutul unei noi aventuri). În urmă cu o săptămână mi-a sosit coletul cu ultimul caiet de curs de la Institutul Eurocor. Au fost niște zile destul de pline pentru mine, jonglând cu studiul și ultimele două teme de la cursul de Publicitate, după care… vineri am susținut examenul la condus (proba practică, orașul, examen pe care sunt mândră că l-am luat 😀 ), iar sâmbătă eram deja pregătită (și emoționată) să țin piept și examenului la Publicitate. Da, chiar a fost o săptămână plină.

Dacă examenul la condus l-am luat, de cel de la Publicitate încă nu știu nimic. Trebuie să aștept nota din partea profesorului coordonator, iar lucrul acesta mă ține un pic ca pe ace. Simt că m-am descurcat bine, dar eu vreau mai mult de atât de la mine, vreau mai mult decât un “bine”. Practic la toate cele 24 de teme pe care le-am avut de făcut pentru cursul de Publicitate într-un an de zile (cât a durat cursul) am luat numai calificativul “Foarte Bine”, drept pentru care ar fi rușinos din partea mea ca fix la examenul final să obțin un alt calificativ.

Deși nu mă așteptam, scriu rândurile acestea cu emoție, bucurie, gânduri pozitive și nerăbdare. Emoție pentru faptul că am încă un lucru dus la bun sfârșit, un “lucru” ce poate fi parte din drumul către cea mai bună versiune a mea. Bucurie că m-am descurcat atât de bine pe întreg parcursul anului. Gânduri pozitive pentru că plănuiesc să nu mă opresc aici și să încep un nou curs, tot din cadrul Școlii Europene de Cursuri prin Corespondență (filiala Institutul Eurocor). Și nerăbdarea, desigur, e despre cât de mult vreau să știu cum m-am descurcat la examen :D.

Dacă trag linie, acum, la final de curs, pot afirma că a fost o experiență altfel decât mi-am imaginat-o. Când m-am înscris vedeam chestia asta un pic ca pe o joacă. Da, aveam hotărârea să cumpăr lună de lună câte un caiet de curs și să ajung până la final cu el (de fel îmi place să duc la bun sfârșit orice încep), însă nu mă gândeam că mă voi atașa atât de mult de experiență în sine. O priveam mai degrabă ca pe un stres în plus, pe când ea, experiența, a fost mai degrabă o relaxare, o desprindere de la viața de zi cu zi. A fost ceva nou, ceva ce n-am mai făcut până acum, fiind primul meu curs pe care-l urmez separat de instituțiile clasice de învățământ. Da, mi-a trecut prin minte, chiar dacă puțin, și ideea că au trecut mulți ani de când am terminat facultatea și că poate nu mai sunt în formă să învăț, să urmez un curs. Dar, spre bucuria mea, a fost hrană pentru creier. Și n-am glumit deloc când am spus că mă gândesc să încep un nou curs. Îmi place drumul acesta. S-ar putea să-ți placă și ție dacă vrei ceva nou în viața ta și totodată benefic 😀 .

Cheers!