Terra – Ange ou demon?

“Ce vrei?”, o întrebare care se află în acelaşi timp în două sau mai multe locuri. Ubicuă.
Se află pe buzele curiosului sau pe limba nervilor, la capătul răbdărilor, când lumea nu mai ştie ce să îţi ofere pentru a te mulţumi şi apelează, în ultimă instanţă, la a te întreba – “Ce vrei?”. Se află în mintea noastră în mai multe sertare: sertarul curiozităţii, sertarul conştiinţei, sertarul neliniştii, poate chiar şi în sertarul temerilor.

Am să repet întrebarea de atâtea ori încât o să mă daţi afară de la pupitru sau de atâtea ori încât veţi obţine un ordin prin care să nu mai pot rosti aceste două cuvinte.

Dar eu,
Eu ce vreau?

Fără teama de a fi judecată, vreau multe.
Multe întâmplări al căror personaj principal să nu fiu. Dar cine să fiu?

Bună.
Ai sarea lângă tine iar eu voi umple golul în care trebuia să se afle piperul. Ne plimbăm pe stradă şi aleg pe cineva. Tu o abordezi. Dacă îţi place, începi o relaţie cu ea, relaţie în care să te implici. Nu e un joc, dar uneori ai nevoie de părerea cuiva din afară. Vorbeşti cu mine. Într-o zi eu voi veni cu un cadou pe care ţi-l voi plasa în braţe. Trebuie doar să ai încredere în mine. Ne întâlnim la cafeneaua respectivă, voi fi în încăperea pentru nefumători, la masa de lângă geam, citind o revistă sau scriind ceva în agendă. Vei veni însoţit de cadou dar şi de Ea. Te vei aşeza la o distanţă de două sau trei mese şi o vei săruta. Ai grijă să o faci ca un gentleman, doar eşti într-o cafenea, trebuie să-ţi păstrezi manierele. Îi oferi cadoul (pe care nu l-ai deschis, pentru că ai încredere în mine). Habar nu ai ce se ascunde acolo. O rogi să-l deschidă, deşi l-am împachetat destul de bine. Dacă nu vrea, insişti. Apoi îl deschide şi…

În tot acest timp pe care îl petreci cu ea, trebuie să te comporţi ca şi cum nu m-ai cunoaşte. Nimic din toate astea nu ţi le voi reproşa acum sau altădată.

Ea deschide cadoul şi îi place. Acum ai şansa de a vedea ce era înăutru şi, în gând, îmi mulţumeşti că nu a fost o farsă toată tărăşenia cu cadoul. Nu poţi contesta că nu te-ai gândit măcar o clipă că înăuntru ar fi putut fi ceva nu tocmai plăcut, ceva care să o jignească. Nu aş fi făcut asta. Nu e firea mea.

Dar înăuntru se mai află ceva. Un bilet semnat cu numele tău. Am scris ceva frumos. Nu e siropos pentru că nu-mi plac dulcegăriile. Câteva cuvinte care sper să o facă să se simtă femeie. Femeia este un dar. Până să închei biletul, am pus o întrebare. Apoi am semnat scurt cu numele tău.

În următoarele secunde probabil că te va întreba ceea ce scria pe bilet.
Poate vei cunoaşte răspunsul la întrebare şi i-l vei spune. Poate nu-l vei cunoaşte.

În concluzie, repet întrebarea, “Ce vreau?”.
Vreau pe cineva care să aibă încredere în mine dar care să mă lase să stau singură la o distanţă de două sau trei mese, pentru a mă amuza de idila noastră ascunsă sau pentru a fierbe de fiecare dată când te apropi să-i şopteşti la ureche şi de fiecare dată când o săruţi. Eu nu găsesc fericirea în monotonie. Nu sunt făcută să stau. Vreau să fiu conştientă că ce este lângă mine, a doua zi nu mai poate fi. Vreau să fiu mai femeie cu fiecare zi, să nu uiţi că sunt la masa cealaltă şi sub paltonul negru am doar o cămaşă de-a ta, care oricum este descheiată până la ultimul nasture. Vreau să lupt continuu. Să preţuiesc fiecare emoţie, fiecare fior rece la gândul că a doua zi poate nu-mi vei mai răspunde. Şi totuşi, adu-ţi aminte că eu sunt cea care a ales-o pe Ea. Eu te-am aruncat în braţele ei. Dacă se va ivi momentul să mă simt în plus ca amantă, mă voi retrage. Probabil altcineva aşteaptă să trăiască după regulile mele, dar totuşi fără reguli.

Nu refuz nici situaţia în care continui să te vezi cu mine şi să-ţi spun unde o vei duce data viitoare. Am să mă gândesc ce-i cumpăr a doua oară. Am să mă gândesc şi ce-i scriu pe bilet. Tu doar gândeşte-te la întrebarea care te aşteaptă.
Te sărut.

yours,
Terra.

P.S.: N-am găsit încă pe nimeni să-mi înţeleagă nebunia.

imagine: DeviantART