Timp…

             E criză mare de timp. Abia dacă-mi explic cum de stau pe blog când atâtea aşteaptă să fie făcute. Treburi, gata cu pierderea timpului… Deşi în acest weekend am pierdut timpul într-un mod util, plăcut, foarte plăcut. Compania, de asemenea, specială. Prietena mea, Evgenia Plushenka.

             Vineri am făcut o criză de isterie din cauză că nu găseam o ţinută pentru sâmbătă seara, moment pe care l-am petrecut alături de prietena mea la Operă, urmărind Simfonia fantastică de Hector Berlioz, un spectacol de balet în coregrafia lui Gigi Căciuleanu. În rolurile principale: Răzvan Mazilu şi Bianca Fota. A fost superb spectacolul şi îmi pare rău că nu am la dispoziţie mai mult timp să scriu despre acesta. La plecare am primit, de la domnul care a stat lângă mine, un bilet pentru spectacolul de duminică. A fost un gest frumos pe care l-am acceptat dar… la care nu m-am prezentat. Pur şi simplu a fost weekend-ul meu şi al Evgeniei. Sună egoist. Poate este sau poate nu este (în circumstanţa în care prietenia valorează mai mult decât o invitaţie la Operă).

             În altă ordine de idei, ieri dupamiază am revenit acasă şi mi-am reintrat în ritm, unul mai alert decât de obicei. Nu mă plâng. Mă descurc. Probabil singurul lucru care-mi lipseşte este o pauză. Dar ştiu că voi avea parte de ea la sfârşitul săptămânii. Până atunci mă conformez şi-mi accept atribuţiile de zi cu zi.
             Vă îmbrăţişez!