În marea majoritate a timpului mă trezesc înainte să sune alarma, ba chiar n-am nicio problemă cu ridicarea din pat și punerea la punct a unei noi zile, pentru care de fiecare dată sper să fie mai bună și mai fructuoasă decât precedenta. Țintind întotdeauna spre mai bine, ceea ce nu-i un lucru rău. Dar am și zile în care mă ridic din pat, mă duc mecanic până la canapea și fac zapping printre filme și seriale, în încercarea de a găsi ceva pentru starea de spirit din momentele respective. Și atunci… în momentele alea… de cele mai multe ori pun mâna pe telefon și-mi comand o pizza quattro formaggi cu sos de usturoi sau o pizza margherita cu sos roșu (dulce sau picant, ambele îmi plac, dar comand în funcție de poftele de moment). Uneori cer și extra topping la pizza – măsline și porumb. Când nu e vorba de pizza, îmi comand paste carbonara, cartofi țărănești ori papanași. Nu prea mă abat de la alimentele astea pentru că în micul orășel în care locuiesc nu am atât de multe opțiuni precum aș vrea. Dar…

Dar am prietene care locuiesc în București și cu care mă întâlnesc din ce în ce mai des de la o vreme, având în vedere că ajung cu diverse chestii de rezolvat pe acolo de vreo două ori pe lună. Astfel că nu ezităm să punem mâna pe telefon și să apelăm la serviciile de livrare pizza București, dar răspundem totodată pozitiv și-n fața provocărilor culinare. Astfel, cu doar câteva click-uri căutând livrare mâncare sector 2, sfârșim prin a savura burgeri (eu sunt cu ăia vegetarieni și-mi place să comand de fiecare dată din alt loc, că acesta-i farmecul experimentelor culinare), piept de pui în sos dulce acrișor, hummus cu pită, paste pesto, noodles cu legume, cheesecake, clătite americane cu diverse topping-uri ♥… and a lot more. Mi-e poftă deja scriind rândurile astea. Știu că la cât de slăbuță sunt nu pare că mânânc prea mult. Sincer, mult chiar nu mănânc, am însă o grămadă de pofte culinare pe care mi le satisfac. Moderația cred că este cheia în aproape orice.

Acesta-i unul din motivele pentru care n-aș renunța la viața de oraș, anume faptul că uneori pot sta pe canapea, uitându-mă o jumătate de zi la seriale și comandând mâncare. “Dar, Ioana, multe dintre chestiile pe care le comanzi sunt ușor și ieftin de făcut”. I do not care. 😀