Tu îţi mai aminteşti de primul tău job?

Azi m-am întâlnit la un suc cu un vechi prieten pe care nu-l mai văzusem de cel puţin 3 ani, dar şi cu persoane cu care mă văd destul de des. Însă, pentru că a trecut atâta timp, am început să discutăm despre “chestiuni importante”, nu să pierdem timpul cu small talk. Job-urile au fost de departe cel mai discutat subiect. Pe de o parte cum era la început, când am intrat noi în câmpul muncii, dar şi cum e în prezent. Deşi n-au trecut aşa de mulţi ani, aproximativ 10, consider că s-au petrecut schimbări majore în tot acest timp. Primul meu job, sincer, nici nu-mi dau seama exact care a fost. Faptul că mă duceam în vacanţe la mătuşa mea şi stăteam cu ea la piaţă, printre sute de obiecte de feronerie, învăţând imediat o grămadă de preţuri şi ofticându-mă ori de câte ori trebuia să mă întorc acasă la părinţi, sau momentul în care eram în facultate şi mă apucasem să caut joburi în Timişoara pe net?

Am dat cu piciorul câtorva oportunităţi, dar am şi acceptat multe altele. Pentru Timişoara chiar îmi pare rău. Aş fi putut fi acum printre oameni mai de calitate, cu mai mult bun simţ, cu minţile mai deschise către gândirea europeană, într-un oraş mult mai frumos decât cel în care locuiesc în prezent şi decât toate (cu excepţia unuia) în care am locuit cu chirie.

Alt aspect pe care îl regret, dar asupra căruia n-am avut nicio putere, este faptul că pe vremea în care eu făceam primii paşi în câmpul muncii nu exista internship plătit (sau, desigur, existau atât de puţine posturi încât se ocupau la fel de repede precum se vinde ca pâinea caldă). Asta e o oportunitate a generaţiilor de acum, o oportunitate enormă pe piaţa muncii. M-am uitat pe hipo.ro şi am văzut că o grămadă, fără exagerare, o grămadă de firme sunt deschise programelor de internship, inclusiv firme mari – precum Microsoft, Catalyst Solutions, Danone, Schneider Electric, Continental, Dell International Services, L’Oreal România şi Nokia. Iar acestea le-am selectat eu doar dintre rezultatele de pe primele două pagini. Studenţii şi absolvenţii de acum au mult mai multe oportunităţi, atât pentru internship-uri în ţară cât şi în străinătate, comparativ cu opţiunile pe care le aveam noi acum câţiva ani buni.

Când eram eu studentă, aş fi făcut şi internship fără remuneraţie, mai ales pe bani! Genul acesta de formare este practic experienţa aia care ni se cere peste tot, de care ne lovim imediat după terminarea studiilor sau chiar din timpul formării profesionale. La internship nu contează experienţa, trebuie doar să vrei să fii acolo, să înveţi cum merg lucrurile, să descoperi dacă acela e lucrul pe care vrei să-l faci ori să te orientezi către alt internship, pe un alt segment de piaţă.

Vă scriu toate aceste rânduri cu inima deschisă. Vă scriu pentru că ştiu că mulţi dintre voi, cei care mă citiţi, sunteţi studenţi sau proaspăt absolvenţi şi poate încă nu ştiţi în ce direcţie să mergeţi pe partea de job-uri, adică de unde să începeţi formarea în câmpul muncii. Ba chiar am printre voi şi persoane care încă sunt la liceu, ceea ce mă bucură. Pot să vă spun prin intermediul acestui blog câte oportunităţi vă aşteaptă dacă ştiţi unde să le căutaţi, aşa cum am descoperit eu internship-urile pe hipo.ro, dar şi alte oferte tentante de locuri de muncă. Eu în câteva luni voi face o schimbare pe care o aşteptam de mult dar pentru care n-am avut curajul necesar. Voi să nu aşteptaţi ca mine, să folosiţi mereu timpul în favoarea voastră şi să răspundeţi afirmativ în faţa provocărilor din câmpul muncii, pentru că prin intermediul lor veţi culege roadele studiilor de acum.

Când o să ajungeţi în funcţii mari la vreuna din firmele enumerate mai sus, să nu uitaţi că de la mine aveţi pontul cu site-ul Hipo. Vă trec pe caiet cu un suc sau o cafea 😀