E primul an în care uit de Moş Nicolae, n-am mai păţit asta până acum. Bine, poate dacă aş fi fost un pic mai mare şi aş fi avut copil, aş fi aşteptat sărbătoarea cu sufletul la gură. Cred că e foarte emoţionant să refaci amintiri din copilărie alături de oameni care abia îşi încep aventura în lumea asta.
Chiar dacă eu am uitat de Moş Nicolae, el n-a uitat de mine. Am primit o grămadă de chestii. Nu ştiu cum să o spun încât să nu sune ciudat… Am primit o grămadă de dulciuri şi alte chestii de care nu aveam nevoie. M-am simţit vinovată faţă de mama, care a cheltuit din salariul ei mic ca să-mi facă mie o surpriză.
M-am simţit vinovată faţă de toţi părinţii care nu şi-au permis să cumpere cadouri pentru copiii lor. Şi m-am simţit vinovată pentru toţi copiii care nu au fost la fel de norocoşi precum adolescenţii ăştia răsfăţaţi care au umplut facebook-ul de poze cu o grămadă de lucruri “de la moş Nicolae”.
Sincer, am ajuns în punctul în care simt şi cred că nu mai am nevoie de bunuri materiale. Nu mă dau banii afară din casă dar nu-mi lipseşte nimic. Visez la ziua în care vom transforma o sărbătoare, ca cea de azi, într-un prilej de a oferi ceva copiilor şi oamenilor care chiar au nevoie. Da, ştiu, ar fi şi mai grozav să nu avem nevoie de o sărbătoare ca să facem asta. Dar mă mulţumesc şi aşa, mă mulţumesc cu gândul că pe viitor oamenii vor împărţi bunurile lor cu cei mai puţin norocoşi.
Până la urmă, cam ăsta-i rostul sărbătorilor. Să învăţăm să fim mai buni (ştiu că sună clişeic), nu doar să ne prefacem că suntem.
Mă strânge de gât ideea că devenim din ce în ce mai superficiali.
Foarte frumos articolul tău. Coincidența este că și la mine este cred, primul an în care am cam uitat de Moș Nicolae. Cred că mediul care ne înconjoară ne face să fim așa. Nu știu… dar nu-mi place, trebuie să schimb ceva la mine, asta e clar
Pe mine mă prindea febra sărbătorilor mai mereu. Faptul că anul acesta am uitat complet a fost… ciudat. Ne cam schimbăm şi-mi pare că mulţi dintre noi nu în bine 🙁
De acord, sa fim mai buni, dar nu doar in preajma sarbatorilor, ci tot timpul. Asa ne-am ajuta pe noi insine si-am trai mai luminos.
Sunt într-o perioadă de tranziţie, în care îmi cam pierd speranţa că lumea se va schimba în bine prea curând… Dar, deocamdată, sper.