Sunt unele zile atât de frumoase încât aş vrea să le pun în cui şi să revin la ele „from time to time”. Ştiu că pot să fac asta! Ştiu că pot să strâng zâmbetele, hohotele de râs, momentele în care sunt împiedicată, îmbrăţişările, zilele în care ne strângem şi plecăm cât vedem ochii. Ştiu că pot, nu-i nevoie de magie.
Acum mai bine de un an am cumpărat o agendă şi am început să notez în ea diferite chestii, totodată să lipesc amintiri. E un pic cam cocoşată în prezent, semi-plină cu bilete de tren şi bilete de avion, bonuri fiscale de prin locuri vizitate care n-au oferit bilete, permise de acces din diferite colţuri ale ţării, şnur de mărţişor şi vreo două mărţişoare plate ce au putut fi lipite acolo, dar şi multe poze (atât cu mine şi prietenul meu, cât şi cu obiecte pe care nu le-am putut lipi în agendă).
Chestia este că ne-am dat seama, destul de târziu, că amintiri foto avem prea multe. Aşa că ne-am cumpărat un album foto din piele. Îşi are locul în bibliotecă şi se află în el cele mai bune fotografii, atent selecţionate din sutele de poze pe care le avem de pe unde am fost până acum, dar şi din viaţa de zi cu zi.
Mă gândeam azi că ar trebui să cumpăr un alt album foto, să fie un album cu şi despre prietenie. Avem ce să punem în el, nu-i aşa? 😀 Chiar ieri ne-am întâlnit la o cafea să punem lumea la cale. O să-mi iau un album drăguţ, ceva care să mă reprezinte. Nici prea cuminte, dar nici prea serios. Something like that:
albume foto: Cartuseria.ro
Să trăiască cel ce a inventat hârtia foto, aparatele de fotografiat şi tot ce ţine de chestii ce pot păstra vii amintirile! Nu e o chestie old school faptul că am început să cumpărăm din nou albume foto. Pur şi simplu e modul nostru de a face o selecţie din toate sutele sau miile de fotografii pe care le facem într-un an. E modul nostru de a păstra amintirile într-o formă palpabilă. Când sistemul de operare cedează, când HDD-ul se arde sau are nişte bug-uri, când CD-urile devin inutilizabile… albumele foto stau bine mersi pe rafturile bibliotecii.
Pentru mine au o însemnătate aparte. Mai ales că albumele astea noi nu mai sunt ca pe vremuri. Acum există spaţii unde putem scrie data şi câteva cuvinte. Eu chiar am început să lipesc şi diferite chestii în interiorul unui album. Cam aceleaşi chestii pe care le puneam în agendă acum un an. Doar că albumul e mult mai potrivit, pentru că este conceput astfel încât să suporte mărirea volumului dintre coperţi. Agenda, în schimb, nu se mai închide complet (am lipit prea multe chestii în ea).
Dacă îţi place ideea mea de a păstra vie amintirea celor mai frumoase momente, te invit să o preiei! Să îţi iei un album foto care te reprezintă şi să pui în el nu doar fotografii, ci şi bilete de intrare la diferite spectacole, bilete de avion, note de plată din zile în care ai făcut experimente culinare cu cea mai bună prietenă (+foto din zilele cu pricina), abţipilduri cu flori, petale presate ş.a.m.d.
Chiar mă bucur dacă am reuşit să te inspir 😀
Pe mine m-ai inspirat. E frumoasa ideea, prea lasam lucurile frumoase sa treaca pe langa noi :).
Ideea este ca in foldere nu prea revenim, si oricum pozele printate au alta valoare. E un sentiment aparte, mai ales cand mai gasesti in albumul foto si cate un bilet de tren sau bonul fiscal de la un restaurant cu chestii delicioare pe care le-ai gustat intr-o vacanta.
Ma bucur ca iti place ideea 😀
Mi-e dor de vechile albume. Cu cat drag aranjam fotografiile.. Obisnuiam sa scriem pe spatele lor. Acum, foarte rar mai scoatem fotografii. Cred ca ultimele le.am făcut acum cinci ani la o zi de naștere. Sunt minunate.
Noi in noiembrie am scos ultimele fotografii 😀 urmatoarele in iunie, cand vine acasa, ca sa le alegem impreuna.
Nicephore Niepce, 1826….:D
Prima fotografie :D… Tu esti mai pasionata de subiectul asta decat mine. Pe mine ma atrage mai mult incarcatura emotionala a momentelor. Scot fotografiile de dragul a ceea ce am simtit cand au fost facute.