Diverse

Un animal de companie este o responsabilitate

By | 25.03.2016 | 6 Comments

Atunci când ne luăm un animal de companie (sau mai multe, după caz), nu-l luăm doar ca pe un moft sau un ghem de blană pe care să-l flocoşim când avem chef. Un animal de companie este o responsabilitate. Îi dai să mănânce chestii ok pentru el, nu alimente care ţi se strică prin frigider, pentru a nu-l chinui cu vreo indigestie dar şi din respect faţă de el, fiind un suflet care nu poate să vorbească. Până una alta animalul de companie e un fel de copil. Şi, pe bună dreptate, tu-ţi hrăneşti copilul cu salam pe care nu-l mai mănânci? Sau cu lapte expirat? Nu! Păi aşa stă treaba şi cu pisoiul sau căţeluşul pe care te gândeşti să ţi-l iei. Nu o să-l transformi într-un aspirator de alimente nedorite de tine, ci o să-l tratezi ca pe propriul tău copil. Altfel, mai bine nu-ţi mai iei animalul respectiv. Nu de alta, da’ parcă văd că vine o zi în care îţi pui mâinile în cap şi cauţi apoi pe net „medic veterinar la domiciliu”. Şi cred că eşti în stare să dai vina tot pe animal, sau să dai din umeri că „nu ştiu ce a păţit, că eu am avut grijă de el, l-am hrănit (când mi-am adus aminte, cu ce s-a nimerit)”.

Un animal de companie este o responsabilitate. Dincolo de hrana adecvată (sau măcar dacă tot îi dai hrană de oameni, dă-i ceva cu termenul de valabilitate încă în grafic), trebuie să-l speli din când în când, şi asta nu doar când e mic şi ţi-e super drag de el, ci şi când va fi mare, bătrân, semi-surd şi cu o moleşeală acută în el. Eşti dator faţă de animalul tău de companie. Dator cu iubire, cu hrană proaspătă, cu apă curată, cu vaccinuri, cu deparazitare, cu vorbe bune, cu mângăiat şi cu înţelegere pentru perechea de pantofi pe care ţi-a ros-o. Până la urmă nu e vina câinelui de talie mare că tu te-ai decis să-l închizi într-un apartament de 40 de metri pătraţi. Când ai vrut căţel de talie mare, ţi-ai asumat responsabilitatea acestei alegerii.

Şi că tot suntem în tema grijii pentru animalele de companie, să vă zic şi chestii mai pozitive… Prietena mea Alexandra îşi duce pisica la altă clinică acum, Mobile Vet, pe undeva prin sectorul 2 în Bucureşti. Am ieşit la cafea după vreo două luni în care nu ne mai văzusem şi o jumătate de oră cred că mi-a spus numai de cât de fericită este că o duce pe Mimi la Mobile Vet 😀 . E foarte mofturoasă (stăpâna :D) când vine vorba de deparazitare externă pisici. Iar Mimi cred că este o norocoasă din punctul ăsta de vedere. Alexandra are grijă de ea ca de un copil. Asta spune foarte multe despre oameni ♥

6 Comments

  • Reply

    Teodora

    25/03/2016

    Ultima propozitie este atat de adevarata! Am cateva exemple elocvente in proximitatea mea si personalitatea lor e dezamagitoare 🙁

    • Reply

      Ioana Radu

      25/03/2016

      Imi pare rau sa aud(citesc) asta 🙁

  • Reply

    Mihaela

    25/03/2016

    Si eu ma gandeam sa-i iau lui Dragos o pisicuta, dar am renuntat momentan la idee, pentru ca e inca mic si nu cred ca o sa-si asume vreo responsabilitate, asa ca va insemna doar mai multa treaba pentru mine.
    Poate peste 1-2 ani, cand va fi un pic mai mare.

    • Reply

      Ioana Radu

      25/03/2016

      Ma recunosc aici. Cand eram mica am adus in casa o pisica si am promis ca o sa am grija de ea. Doua saptamani mai tarziu deja cazuse sarcinile pe umerii mamei, eu doar mangaiam pisica si ma jucam cu ea. Nimic mai mult.

  • Reply

    cristina dragomir

    25/03/2016

    Daca un om e rau cu animalele, e clar ca aia e esenta lui. Cat despre responsabilitatea fata de animale, Piky al meu chiar e tratat ca un copil desi toata lumea ma critica.

    • Reply

      Ioana Radu

      25/03/2016

      Asta inseamna ca esti o mamica buna ♥

Leave a Reply