Un animal de companie este o responsabilitate

Atunci când ne luăm un animal de companie (sau mai multe, după caz), nu-l luăm doar ca pe un moft sau un ghem de blană pe care să-l flocoşim când avem chef. Un animal de companie este o responsabilitate. Îi dai să mănânce chestii ok pentru el, nu alimente care ţi se strică prin frigider, pentru a nu-l chinui cu vreo indigestie dar şi din respect faţă de el, fiind un suflet care nu poate să vorbească. Până una alta animalul de companie e un fel de copil. Şi, pe bună dreptate, tu-ţi hrăneşti copilul cu salam pe care nu-l mai mănânci? Sau cu lapte expirat? Nu! Păi aşa stă treaba şi cu pisoiul sau căţeluşul pe care te gândeşti să ţi-l iei. Nu o să-l transformi într-un aspirator de alimente nedorite de tine, ci o să-l tratezi ca pe propriul tău copil. Altfel, mai bine nu-ţi mai iei animalul respectiv. Nu de alta, da’ parcă văd că vine o zi în care îţi pui mâinile în cap şi cauţi apoi pe net „medic veterinar la domiciliu”. Şi cred că eşti în stare să dai vina tot pe animal, sau să dai din umeri că „nu ştiu ce a păţit, că eu am avut grijă de el, l-am hrănit (când mi-am adus aminte, cu ce s-a nimerit)”.

Un animal de companie este o responsabilitate. Dincolo de hrana adecvată (sau măcar dacă tot îi dai hrană de oameni, dă-i ceva cu termenul de valabilitate încă în grafic), trebuie să-l speli din când în când, şi asta nu doar când e mic şi ţi-e super drag de el, ci şi când va fi mare, bătrân, semi-surd şi cu o moleşeală acută în el. Eşti dator faţă de animalul tău de companie. Dator cu iubire, cu hrană proaspătă, cu apă curată, cu vaccinuri, cu deparazitare, cu vorbe bune, cu mângăiat şi cu înţelegere pentru perechea de pantofi pe care ţi-a ros-o. Până la urmă nu e vina câinelui de talie mare că tu te-ai decis să-l închizi într-un apartament de 40 de metri pătraţi. Când ai vrut căţel de talie mare, ţi-ai asumat responsabilitatea acestei alegerii.

Şi că tot suntem în tema grijii pentru animalele de companie, să vă zic şi chestii mai pozitive… Prietena mea Alexandra îşi duce pisica la altă clinică acum, Mobile Vet, pe undeva prin sectorul 2 în Bucureşti. Am ieşit la cafea după vreo două luni în care nu ne mai văzusem şi o jumătate de oră cred că mi-a spus numai de cât de fericită este că o duce pe Mimi la Mobile Vet 😀 . E foarte mofturoasă (stăpâna :D) când vine vorba de deparazitare externă pisici. Iar Mimi cred că este o norocoasă din punctul ăsta de vedere. Alexandra are grijă de ea ca de un copil. Asta spune foarte multe despre oameni ♥