Unde-i paharul cu vin?

Unde-i un pahar cu vin când ai nevoie de el? Sau, mai bine, unde-i sticla aia frumoasă indiferent de vârstă? N-o zic cu gândul de a ne veseli nițel, vorba cântecului pe care cred că-l știm cu toții de pe vremea când toate nunțile erau cu lăutari, ci o zic pentru calmarea nervilor. Așa mână de om cum sunt eu, calmă din fire, devin o bombă cu ceas când mă enervez. De dragul bunelor maniere prefer să mă temperez, dar sunt și momente în care mi-e peste puteri să fac asta fără un pic de sprijin, fie el uman sau născut din struguri de orice nație.

Vinul dulce… pe ăsta îl cam ocolesc. Nu-s eu destul de dulce? Îmi sclipesc ochii mai degrabă după o sticlă de vin sec sau demi-sec, ceva tare ca sufletul meu – lucru pe care de la o vreme nu mă mai sfiesc să-l admit. Multă vreme mi-a fost greu să defilez cu sufletul așa cum îmi este, adică greu de atins și chiar mai greu de oprit din drumul lui. Cum să-mi flutur nepăsarea când în jur oamenii cad unul câte unul din diverse motive sentimentale? Mi-a părut de bun simț să țin detaliile despre mine doar pentru mine, ba chiar mi-a fost rușine pe alocuri să recunosc că-s mai zdravănă decât par și că învelișul ăsta al meu nu e tocmai pe aceeași lungime de undă cu omul care sunt la interior. Cu ocazia asta le amintesc oamenilor să nu judece după aspect, că-i înșelător al naibii.

Mai pun licoare de două degete în pahar și mai discutăm. Dar s-ar putea să pun doar pentru mine, că am urâtul obicei de a nu împărți ce-i al meu. Mă poți judeca pentru asta, că nu-i treaba mea să te opresc. Ceea ce face fiecare e imaginea lui și, mai mult de atât, imaginea sufletului lui. Aia-i mai rău. Uite, așa am învățat să mă feresc de oamenii care vorbesc de rău alți oameni, că un om cu inima sănătoasă n-ar vorbi lucruri bolnave despre alții. Ce zic eu aici? Un om drept și demn își vede exclusiv de viața lui. Mă-nclin în fața acestora și nu mă interesează că ei nici măcar nu mă știu. Apreciez oamenii buni când îi văd. Ei, uite, cu ei mi-aș împărți sticla de vin, pe ei aș vrea să-i ascult vorbind, cu ei aș vrea să dansez. Cu cei cărora nu le pasă decât de ei. Nu-i egoism, ci e arta omului de a-și vedea de treburile lui.

Și… unde-i paharul ăla cu vin când ai nevoie de el?