Jim Carrey afirma într-un film de-al său (“Eternal sunshine of the spotless mind”) că “Valentine’s Day a fost inventată de fabricanţii de felicitări” şi tind să-i dau dreptate. Pe 14 februarie dragostea este cumpărată şi cuvintele sunt înlocuite de o pernuţă în formă de inimioară sau un ursuleţ ce spune “I love you” atât cât îl ţin bateriile. Oare dragostea are aceeaşi continuitate pe care o are graiul ursuleţului alb alimentat de baterii? Mă îndoiesc de acest lucru şi mă bucur că dragostea pe care o am nu este cea care umple magazinele în ziua aşa numitului Sfânt Valentin ci aceea care mă cuprinde întregul an şi pe care am ocazia să o sărbătoresc de fiecare dată când simt nevoia (cam rar, ce-i drept, spre deloc).
Cu toată stima, sper să nu uitaţi că dragostea este asemeni spiritului Crăciunului, cine nu îl are în suflet degeaba îl caută sub bradul frumos împodobit.
Sunt de aceeaşi părere! Ai mare dreptate.
bine spus Terra!
subscriu;)
Nu pot sa zic decat ca filmul e genial… abia l-am vazut 😀
Si ca e naspa sa fii singur… de valentine`s day!
E un prilej de bucurie pentru cei ce se iubesc… un prilej in plus, mai bine spus.
Da` si un motiv de "tristete" pentru cei ce nu stau bine "cu dragostea" 🙂
So fuck vlentine`s day!
Pe bune, esti indragostita tot anul?
@Anonim
Era un fel de a spune.