Am văzut oameni răi conduşi de gelozie, furie, ciudă. Am văzut oameni răi conduşi de neputinţă, lipsă de educaţie, lipsuri în general. Am văzut oameni răi alimentaţi de probleme medicale (dereglări hormonale sau lipsa mineralelor care fac nervii să funcţioneze corespunzător). Pe toţi aceştia îi înţeleg. Pe toţi.
Dar am văzut şi oameni răi conduşi de răutate. Şi oricât de mult mă chinui să mă încalţ cu pantofii lor, nu pot. Am încercat de mai multe ori şi nu pot să-i înţeleg. Oameni deştepţi şi apţi de multe lucruri în viaţă. Mi-e imposibil să pricep cum de asemenea oameni aleg să fie răi. Oameni frumoşi la exterior, sculptaţi cu măiestrie asemeni cutiei pandorei, se revarsă la fel de iute şi de plini de întuneric peste tot ceea ce îi înconjoară. Apoi se aşează-ntr-un colţ sau pe un fotoliu din mijlocul sălii şi îşi admiră, aplaudând frenetic, munca măiestruoasă.
Nici măcar dezgustul faţă de umanitate nu ar putea să-i alimenteze. Că-s oameni deştepţi şi-s capabili să ştie că umanitatea nu se schimbă luând-o de la zero şi repetând aceleaşi greşeli, ci modelând-o. Este, şi acesta, un subiect căruia-i caut variante de răspuns.
Dar răutatea condusă de răutate şi nimic altceva… Rămâne o enigmă, cel puţin pentru mine. Nu judec, ci încerc să caut răspunsuri.
De ce sunt răi unii oameni deştepţi? (Something is wrong with this sentence.)
NU trebuie sa ii intelegi si nici sa iti doresti sa ii schimbi. Ambele sunt imposibile. Trebuie doar sa ii evitam si, daca viata ni-i scoate in cale, sa ii acceptam si sa ne rugam sa nu avem nevoie de ceva de la ei,
Nu-mi doresc să-i schimb, că e treaba fiecăruia ce vrea să facă în viaţă. Dar mi-aş dori să-i înţeleg…
Acum câțiva ani, mă întrebam și eu același lucru ca și tine. Singură mi-am pus întrebarea, și tot singură mi-am răspuns după o lună. Oamenii deștepți au devenit atât de răi din cauza sărăciei. Nu au înțeles că în viață pentru a avea trebuie să lupți și să muncești, nu au înțeles că nimic nu e ușor și toată lumea are probleme, chiar dacă la suprafață… nu se vede, dar au înțeles în schimb că trebuie să întoarcă spatele tuturor pentru că ” ei au” iar alții n-au. Că e vorba de bani, că e vorba de dragoste, oamenii buni pe care eu îi știam cândva, s-au transformat în oameni răi, când au văzut cu proprii ochi cum frații, surorile și prietenii au de la viață tot ce își doresc, însă ei, n-au realizat mare lucru pentru că nu au insistat. Și pe mine mă doare. Am oameni în jur pe care i-am ajutat de fiecare dată când am putut, iar când a fost să mă ajute ei… niciodată n-au avut. N-au avut timp nici măcar să mă asculte. Deh, așa îți e în viață.
Sper că într-o viaţă viitoare locuim în acelaşi oraş. Nu mă gândeam la răspunsul ăsta, cel pe care mi l-ai dat, şi recunosc că e adevărat ce spui. E adevărat şi e păcat de ei, totodată. Nu le plâng de milă, să nu se înţeleagă greşit, doar regret faptul că se pierd, astfel, nişte oameni valoroşi. Şi pentru ce? Pentru lene şi/sau insuficient interes de a face ceva în viaţă. E păcat.
Nu stiu dacă răutatea vine din sărăcie, din lipsă de iubire sau poate doar din frustrare. Pot doar sa spun ca nu.i judec pe cei rai, doar că, uneori, mi-e mila de ei si atât. Da. Asta e tot ce îmi inspira. Mila. Si am cunoscut si cunosc oameni rai, unii chiar cu o situație materiala buna. Nu îi înțeleg si nici nu- mi doresc, doar îmi pare rău pentru ei.
E mult probabil sa fie din cauza lipsei de iubire. Desi, indiferent de motiv, oamenii astia pierd destul de mult teren in multe circumstante.