Vinul – de la strugure în pahar

Toată lumea ştie o grămadă de lucruri despre vin. Sau toată lumea crede că ştie o grămadă de lucruri despre vin. În realitate, însă, mulţi combină greşit vinul cu alimentele. Sau… găsesc un vin foarte bun şi cumpără acel sortiment indiferent că au pe masă salată şi carne albă, legume cu carne roşie ori… selecţie de brânzeturi. Ceea ce chiar şi pentru mine, o necunoscătoare în tainele misterioase ale vinului, sună eronat.

Totuşi, în ciuda faptului că nu consum alcool (nici măcar un strop, în ciuda poftei care-mi mistuie sufletul), îmi doresc să fiu cât mai bine informată atunci când e vorba de vin. Vreau să ştiu ce să pun pe masă când am musafiri, pentru că sunt o fire caldă şi primitoare şi-mi place când oamenii trec pragul locuinţei noastre. E un sentiment plăcut atunci când casa adăposteşte râsete de diferite forme şi intensităţi.

Totodată, vreau să mai ştiu ceva când e vorba de vinuri, o chestie de care ne-am lovit înainte să plecăm în vacanţă în Grecia. Cineva ne rugase să îi ducem o sticlă de vin bun, mai aromat, care să nu fie alb. Nici eu şi nici prietenul meu nu ne pricepem la vinuri. Cred că am stat o jumătate de oră şi ne-am uitat la diferite sticle de vin, sortimente cu etichete care mai de care mai fiţoase şi mai detaliate. Ştiu că am sfârşit prin a lua un vin roşu de la Purcari şi un vin rose de la am-uitat-ce-brand. Chiar nu mă pricep la vinuri, admit asta fără nicio ruşine.

Cu scopul de a şti ce să pun pe masă când am musafiri, dar şi în ideea de a avea cunoştinţele necesare pentru a face un cadou potrivit atunci când e vorba de vinuri… mi-am cumpărat cartea Vinul – de la strugure în pahar ~ Tot ce trebuie să ştim despre vin. Cartea este scrisă de Jens Priewe. Nu ştiu cine e acest stimabil domn ori de pe ce meleaguri provine (deduc totuşi a fi Germania, având în vedere că această carte a fost publicată pentru prima oară la Munchen), însă undeva aici, în internetul ăsta mare, îi mulţumesc pentru o asemenea carte şi pentru avalanşa de informaţii care m-au făcut mai bogată din punct de vedere informaţional în ceea ce priveşte vinul. Desigur, pe această cale le mulţumesc şi celor de la Editura Casa, ei fiind cei care s-au ocupat de traducerea acestei extravagante cărţi.

Din punct de vedere tehnic, cartea Vinul – de la strugure în pahar, varianta în limba română, satisface cu brio chiar şi cele mai exigente aşteptări. Coperta este groasă, cartonată, cu o imagine simplă şi elegantă a unui pahar cu vin. Fără fonturi întortocheate şi obositoare, fără greşeli de scriere ori de printare. Arată impecabil, precum conţinutul. Paginile cărţii sunt lucioase şi fine, de calitate superioară, conţinând, pe lângă textul foarte bun, şi imagini (atât cu rol estetic, cât şi grafice cu rol informativ, însă toate plasate atât de bine şi printate la o calitate greu sau imposibil de depăşit). Nu am multe astfel de cărţi, de aceea menţionez toate aceste aspecte.

Şi tocmai mi-am dat seama că, pe lângă o sticlă de vin bun, cartea aceasta poate fi un grozav cadou. Pentru naşu, pentru şefu sau pentru orice bărbat pretenţios din viaţa noastră. Eu am luat-o de pe site-ul editurii Casa cu aproximativ 50 de lei (54 parcă :-?). Cea mai ieftină opţiune cam astfel o avem, direct de la editura care a publicat-o. O găsiţi aici, sau intraţi voi pe edituracasa.ro şi căutaţi-o acolo după titlu ori după autor, cum vreţi voi.

Am învăţat cum se clasifică vinurile în funcţie de aromă. La pagina 156 e un grafic aşa de frumos încât nu mă pot abţine să nu vi-l arăt şi vouă:

Am învăţat, totodată, că “vinurile roşii tinere, bogate în tanin, sunt deseori ţinute în decantoare în care pot respira. Eventualele gusturi auxiliare dispar. După câteva minute, vinul este saturat cu oxigen. El este mai fructat, cu gust mai curat şi pare mai puţin închis. Cu cât diametrul decantorului este mai mare, cu atât mai mare este suprafaţa de contact a vinului cu oxigenul” (citat de la pag. 145).

Desigur, am învăţat şi de ce decantoarele noi sunt mai potrivite decât carafele vechi, dar şi info despre timpul potrivit pentru procesul de decantare. Pentru alţii acestea pot fi informaţii cunoscute deja, însă pentru mine sunt informaţii noi şi foarte utile. Cu siguranţă cartea oferă informaţii noi oricărui cunoscător în ale vinului, nu doar unui novice ca mine. De aceea o consider încă o dată a fi un cadou excelent alături de o sticlă de vin care să se plieze pe gusturile celui care primeşte cadoul… sau care să-l surprindă pe acesta cu arome sofisticate.

Alte materiale din carte care mi-au atras atenţia sunt următoarele:
– “Vin bun şi prost – ce înseamnă de fapt acest lucru?” (pag. 18)
– Supermarketurile comercializează de regulă vinuri produse în masă şi ieftine, iar din acest motiv cunoscătorii de vinuri evită aceste magazine (info la pag. 22) – P.S.: dacă sunteţi din Târgovişte, în încercarea de a evita supermarketurile atunci când doriţi să achiziţionaţi un vin, sunt câteva crame spre care vă puteţi îndrepta, adică Murfatlar în micro 3 şi cramele Halewood în centru.
– “Vinuri şi strategii de PR” (pag. 24)
– “Înapoi la natură: boom-ul vinului biologic” (pag. 68)
– “Alte vinuri spumante: temperamentale, efervescente, spumante” (pag. 82)
– “Sudoarea dulce a îngerilor” (pag. 84) – un material informativ care te face să înghiţi în sec :D… deşi în general mai toată cartea te determină să faci asta.
– “Vin pentru cunoscători şi hedonişti” (pag 86)
– Întregul capitol despre ţări viticole, cuprinzând informaţii despre punctele forte, punctele slabe şi particularităţile celor mai importante zone viticole (şi nu-s deloc puţine, deci capitolul acesta a fost cu atât mai delicios pentru setea mea de informaţie).

Multe. Multe mi-au atras atenţia, acestea sunt însă cele mai gustoase dintre ele. Subiectiv vorbind, desigur, căci subcapitolele pe care le-am omis de menţionat pot fi pentru voi mai interesante decât cele pe care eu le-am trecut mai sus.

Exemplarul meu este al meu. Am simţul proprietăţii foarte bine dezvoltat. Însă am trecut această carte în agendă, pe lista ideilor de cadouri pentru oameni pretenţioşi. Desigur, cu o sticlă de vin alături. E imposibil să dăm greş cu aşa ceva în faţa unei persoane cu un anumit statut.

Vinul – de la strugure în pahar este o carte de nota 10! Atât din punct de vedere al informaţiilor furnizate, cât şi din punct de vedere al calităţii fizice (detalii tehnice şi materiale care mi-au lăsat o impresie mai mult decât bună).